M-am retras pentru un timp din vârtejul public - și-aș rămâne așa cât de mult e posibil. Au fost ani grei, din multe puncte de vedere; m-au stors cele cinci cărți publicate în doi ani, cu prea multe apariții publice. Am vrut înapoi aici, eu cu mine.
Apoi, a fost o jumătate de an plină de haos, de drumuri și griji care întrerup orice fărâmă de gând. Abia simt că încep să mă reașez. Dintr-un turn de texte - viață -, tot așezând bucățică pe bucățică, adăugând, finisând, visez ceva nou.
*
„Se poate trăi din scris în România?” „Depinde cât te iubește publicul.” Las aici, să-mi rămână, un interviu cu Mircea Cărtărescu la care m-am uitat cu curiozitate și care mi-a adus un dar nesperat undeva pe la mijloc. Era să cad de pe scaun, singură acasă. Sunt atât de uimită și recunoscătoare!
Sunt mici semne de prețuire care înseamnă enorm. Și te ajută să mergi mai departe, deși tu știi că ai merge „mai departe” și dacă n-ar mai fi nici un om împrejur, și dacă n-ar veni nici un semn bun de niciunde. E greu de explicat, așa este. Nu mai știu să trăiesc altfel, nu-mi mai găsesc altfel nici un rost.
*
„Pescărușul de la geam”, ultima mea carte, atipică și trimisă în lume cu rețineri, s-a epuizat pe site-ul editurii. Primul tiraj, măricel, s-a terminat în șapte luni de la apariție. Urmează retipăriri.
*
Top 10 Fiction de la Polirom se deschide azi cu „O vară cu Isidor” (2017) și se încheie cu „Iarna lui Isidor” (2020). Locul 1 și locul 10 aparțin păsăroiului. Nu o să mint: e ceva cu care nu te poți obișnui.
