23 ianuarie 2011

Soarecii A



Zăpezi. Şi deodată îmi amintesc cum, atunci cînd eram mică, îmi vîram picioarele în pungi înainte de-a mă încălţa. Nu existau cizme care să nu ia apă. La fiecare pas, pungile foşneau. Un pic mai tîrziu, începea clipocirea. Întîi în una, apoi în ambele.
Şi cazematele de zăpadă, şi igluurile, şi oamenii uriaşi, cu oală în cap, cu nas de morcov, cu o creangă pe post de mînă, cu viaţă de-o zi sau de-o oră.
E pustiu pe aici. Un băieţel gras, singur şi de bună voie, a pus mîna pe lopată şi-a curăţat aleea. Îl împing părinţii, bunica, pe drumul crunt al acţiunii cu scop practic. Nimeni nu se joacă de-a jucăriile care mor, nimeni nu se plictiseşte. În plictiseală pulsează ce-i mai intim din viaţă. În plictiseală şi-n foşnetul pungilor din cizme. Cizme care, invariabil, alunecau. Acum, cam prea siguri, cam prea fără griji, cam prea tropăind eficient, în linii drepte.
Un fel de armată de Şoareci A, tirani sclavagindu-se ei pe ei înşişi, în goana după caşcaval, din lipsă de B-uri.

20 ianuarie 2011

14 ianuarie 2011

Gheata la mal



Cam aşa a fost azi.
42 (patruzeci şi două) de refuzuri a întîmpinat cartea la care lucrez, înainte să fie publicată. Se întîmpla acum mai bine de şaptezeci de ani.
Scotocesc după indicii seară de seară. Mă înarmez cu rechizite vesel colorate. Dacă azi la Carrefour ar fi fost la rechizite reducerile care erau la haine, aş fi umplut coşul cu post-it-uri mici, creioane, markere, fel şi fel de soldăţei vajnici care să mă ajute în lupte.
Iernile-s pentru scris, verile pentru traduceri. Chestie de lumină. Dar n-ai mereu luxul ăsta, al alegerii. Anotimpurile se muşcă de coadă. Zece povestiri aliniate, colo, deoparte. Cincizeci de pagini răzbite, dincoace. Şi îmi cam miroase a primăvară. Vis de animal muşuroielnic, că încă e destulă gheaţă la mal...

8 ianuarie 2011

Premiere



Îmi plac premierele. Să bifăm nefăcutele! Uite una: am pus mîna pe purceluş. Am pus mîna pe purceluşi. Fusese odată, demult, într-o seară plicticoasă, un film prost, cu o fetiţă pe moarte, care făcea o listă cu lucruri pe care nu le-a făcut niciodată. Unul din ele era că nu ţinuse în mînă o vrabie. Scenaristul, deci, nu ţinuse în mînă o vrabie. Eu, fiinţă superioară, ţinusem. Pasărea zburase în scara blocului, se lovise de geamuri. O credeau moartă, eu o luam, o scoteam afară, o păzeam pînă învia, ea clipea des şi zbura. Dar filmul meu, de copil de oraş, era cu purceluşi.
Va fi un an mai blînd, aşa se arăta în rîtişoarele lor umede şi-n urechile translucide.

5 ianuarie 2011

Tarie de caracter

"Nasc în moarte, dacă-ndrăznesc să spun. Asta-i impresia mea. Uimitoare gestaţie. Picioarele-au ieşit deja, din marea pizdă a existenţei."
şi
"El se găsea atunci în camera lui, la al patrulea sau al cincilea etaj, de unde de nenumărate ori s-ar fi putut azvîrli cu toată încrederea pe fereastră dacă ar fi avut mai multă tărie de caracter."
- din "Malone murind", pentru blogul ăsta care se încăpăţînează, doar la etajul întîi, să rămînă doar un jurnal.

Anul ăsta se fac o sută de ani de la naşterea lui Cioran. În Sibiu, pe faţada casei în care a locuit cîndva, anul morţii încrustat în placa de marmură rămîne greşit, în ciuda, în ciuda...