24 aprilie 2011

Un drum


Semn că deloc nu-i iluzorie tăcerea – nici pîs n-a zis telefonul de Paştele acesta, Slavă Iepuroiului de văgăună! Nici un sms, nici un apel, nici dat, nici primit, să fie primit! Şi-am pornit-o, după paginile de dimineaţă, într-o plimbare lungă şi demult ticluită, în celălalt capăt al oraşului, dacă oraş poate fi numită zona aceea. Înarmată cu noua pelerină de mohair lucrată astă iarnă, iată-mă închizînd cartea, iată-mă închizînd uşa, iată-mă lăsînd în urmă şi blocuri, şi curţi cu pitici de ipsos. Pitici care între timp au primit pamperşi ca să-şi ascundă goliciunea, vai, dar ce te faci că le-au rămas mînuţele înăuntru... Iar alături mai e o piticuţă care-şi frînge mîinile de îngrijorare.

Şi ruinele caselor care-au fost, în urmă rămîn şi ele, cît a mai rămas, cît a dispărut, cît o să dispară şi n-o să zică nici ah, şi grădinile în care odinioară creşteau tufe de zmeură, şi camerele înalte cu douăzeci şi două de pisici de Angora şi persane, în urmă şi ele.

Şi peste pod, şi peste calea ferată, cu soarele în faţă şi munţii încă înzăpeziţi într-o gară, departe în sud.

Şi strada, iat-o, nici un om nicăieri, obloanele trase, zăvoare peste tot, un telefon cu fise, spitalul de nebuni, vîrtejuri de praf înălţîndu-se, ocolind sîrguincios esenţialul.



Şi iată casa, casa unde l-am dus anul trecut pe Smeagol, motănelul adoptat de la AnimalLife şi ţinut vreme de vreo două luni pînă i-am găsit un colton, monstruleţ drag. Ferestrele-s deschise, o adiere leagănă perdelele croşetate, motănelul nu-i de văzut, are treabă ca orice motan, doarme prin vreun cotlon, scîrţîie după vrăbii, tresare în vis. Şi-o găină maro pe calea ferată, astăzi nici trenurile nu îndrăznesc să mai treacă.

Apoi o biserică romano-catolică, poarta mare deschisă, grilajul închis, un Isus copil şi o rază înclinată scăldînd doar o bancă în lumină, întrebare, linişte, deocamdată atît.
Să-l ierţi, împotriva voinţei sale, pe cel ce te-a scuipat cu otravă.


23 aprilie 2011

23 aprilie



Era o astfel de zi.
Un om stă în pat, dorind să doarmă. Un şobolan stă dincolo de zid, la capul lui, dorind să se mişte. Omul aude foiala şobolanului şi nu poate să doarmă, şobolanul aude foiala omului şi nu îndrăzneşte să se mişte. Sînt ambii nefericiţi, unul foindu-se şi celălalt aşteptînd, sau ambii fericiţi, şobolanul mişcîndu-se şi omul dormind.
M., B.

14 aprilie 2011

Mai departe



Telegrafic, aşadar:

- M-am bucurat enorm că Radu Pavel Gheo a luat, cu romanul "Noapte bună, copii", Premiul Naţional de Proză "Ziarul de Iaşi". Pentru că a fost povestea mea favorită de anul trecut şi de asta există favoriţi, ca să ţii cu ei şi să sari în sus cînd cîştigă.

- A apărut Tiuk de primăvară! De citit pe îndelete.

- Tot de primăvară, curăţenie prin casă (doar un piculeţ) şi pe Facebook (zdravăn). Acolo, deşi n-am făcut invitaţii decît cîte să număr pe degete, şi deşi nu dau accept cu uşurinţă (nu din motive de nas pe sus, dimpotrivă, din motive de nas în jos; n-am timp de păcăleli cu prieteni închipuiţi care să-mi vîndă cartofi prăjiţi şi piscine), acolo tot se mai strecoară aberaţii. În topul ţăcăniţilor, un nene care făcea colecţie de prietene pe care să le cheme Veronica D. Şiîncăcumva. Altul căruia, dacă i-aş fi acceptat cererea, i-aş fi stricat frumoasa înşiruire de doamne cu văl islamic. Şi tot aşa, pînă la mai inofensive persoane care te bombardează cu cereri de jocuri (blocate, de multă vreme, fără să fi deschis vreunul), întrebări (blocate, de multă vreme) şi muzică la kilogram (apăsat x şi gata curăţenia de primăvară). Din respect pentru muşuroi. Dorinţa mea de socializare este, totuşi, foarte limitată. Ceea ce vă doresc şi vouă.

6 aprilie 2011

Intrebari esentiale

Vînzătoarea de la loterie se trezeşte mai mereu mai devreme ca mine. Sunete de hipopotam în cadă, violente, prelungite, bulboane şi bulburuci. De cercetat: ce visează vînzătoarea de la loterie? Care sînt temele recurente de coşmar? Care sînt temele erotice predominante? Apoi, ce visează hipopotamica vînzătoare de la loterie cu ochii deschişi, atunci cînd, zadarnic curată, copitează pe străduţe, cînd desface lacătul, cînd întinde mîna la ghişeu? De ce preferă nuanţele de roşu vînzătoarea de la loterie? De ce are un iubit vînzătoarea de la loterie? Cum de şi-a găsit ea un copitat pe măsură? Sunetele de hipopotam din cadă de la şase dimineaţa sînt cumva şi ale lui? De cercetat, atunci, şi: ce visează iubitul hipopotamic al vînzătoarei de la loterie? Care sînt temele...