31 decembrie 2010

Dodolot sa fie!

La ora trei, un soare rece și alb ca o monedă se pregătea să apună deja dincolo de brazii plini de chiciură și de turlele bisericii de peste drum, din orașul aproape necunoscut. Acum negură și felinare.
Ce an a mai fost și ăsta? O electrocardiogramă năzuroasă, o iapă zvîrlind din copite, un val, hopa sus, hopa jos... Dens, cu de toate. De neuitat. De nerepetat. Sau? Binefăcătoare aventura TIFF, încheierea romanului, traducerile. Cumplit episodul spitalicesc. De continuat petrecaniile povestașe ale ultimelor trei luni.
Încep anii cu nume științifico-fantastice.
Să aveți un an dodoloț!
La mulți ani!

26 decembrie 2010

Negura Bunget

Nu mă pot opri.
Negură Bunget.
Negură Bunget.

Şi unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt…

19 decembrie 2010

Album duminical



Era o astfel de zi.

*

Am vrut să spun că "Noapte bună, copii" este probabil cea mai bună carte românească citită anul acesta. Dar aş fi păcătuit crunt prin meschina încadrare. Romanul lui Radu Pavel Gheo este una dintre cele mai plăcute cărţi dintre toate citite anul acesta. O carte extraordinar de muncită - n-o pot citi fără să mă gîndesc la muncă, la efort - însă care nu lasă să se întrevadă efortul în sine; ţesătura densă de întîmplări şi personaje are foarte bine ascunse capetele firelor, cusăturile trainice nu sînt lăsate la vedere. Dar ele există, cartea s-a făcut cu trudă, se simte, iar recompensa e a cititorului. Pentru el totul curge grozav de plăcut, savuroase sînt întorsăturile de situaţie şi stilistice, nenumărate surprizele. Şi ştii, avansînd în poveste, că nu vei fi dezamăgit, că totul va creşte şi se va rotunji, aşa cum te aştepţi şi aşa cum nu te aştepţi.
Întîmplător, eu sînt de-o seamă cu personajele. Întîmplător, ziua în care pentru ei totul se schimbă definitiv, cînd se despart de copilărie, e ziua mea de naştere, ziua majoratului meu. Nu pot citi cartea asta fără să fiu extrem de emoţionată. Un ochi rîde, altul plînge, prieteniile şi istoriile se încheagă şi se destramă. Mai am o sută de pagini din cele cinci sute, şi n-aş vrea să se termine. Senzaţia e că, aşa cum ţi se întîmplă cu unele cărţi, povestea nici nu se va termina odată cu ultima pagină.

13 decembrie 2010

Llosa

Seara la ştiri, iute-iute, au arătat festivitatea finală de la Premiile Nobel, au zis despre discursul de o oră al lui Llosa, dar cînd mă cufundam în fotoliu să ascult măcar o frază, Llosa deschisese gura şi eu urechile, ştirea s-a terminat. Nimic, nici un cuvînt!
Azi în Evz, articol cu fragmente din discurs. Despre ficţiune ca necesitate, despre multiplicarea experienţelor şi evitarea prăbuşirii în letargie, egocentrism şi resemnare. Aici.

8 decembrie 2010

Deschid viata, viata musca

Mă uit uneori marţi seara, cînd îmi aduc aminte, la un reality-show unde cîteva fete se străduiesc (deşi nu s-ar zice) "să devină doamne". Mă uit nu din vreun fel de sadism, ci cu real interes. Nu pentru partea de show, ci pentru cea de realitate; o realitate la care altfel nu am acces.
Fetele, alese nu ştiu cum dintre cele de cea mai ordinară speţă, sînt închise într-un foarte frumos conac din Argeş, al Brătienilor, unde au parte de fel şi fel de lecţii. Bieţii pereţi, ce le e dat să audă! Ce, ce? Cele înjurături ce răzbat şi cînd mă duc la baie şi apa curge cu debit maxim.
Dar ce drame ascund de fapt făpturile astea! Încet, încet, se deschid. Nu degeaba înjură, se bat, beau de sting, s-ar omorî în anumite momente. În trecutul lor mititel se înghesuie agresiuni din cele mai cumplite.
Aseară, mărturisirea de două secunde a uneia dintre fete. O pîinică albă, durdulie, aparent inocentă, cu ochi mereu umezi, întrebată de profesoară ce carte a citit ultima oară, a răspuns clipind des: "N-am citit nici o carte."
Pe această pîinică aş strînge-o în braţe (cu tot riscul să-mi umfle botul dacă cine ştie cum aş supăra-o) şi i-aş citi, să zicem că i-aş citi "Kaştanka" de Cehov. Aş vrea să o văd cînd ajung la "piramida egipteană", cu scroafa Havronia Ivanovna la bază, la mijloc gînsacul Ivan Ivanîci şi în vîrf motanul Fiodor Timofeici. Pur şi simplu, aşa cum muşc eu din realitatea lor cruntă, să îi dau şi ei să guste un pic din realitatea mea.
Cum nu e posibil, în vreme ce ea va încerca să umble dreaptă prin unul dintre saloanele conacului ţinînd o nefericită carte în cap (iată piramidă!), eu voi rămîne aici şi voi zice: "Deschid viaţa, viaţa muşcă. Tot mai bine e în cuşcă".

6 decembrie 2010

Oameni si morcovi

Astăzi am întîlnit trei oameni de zăpadă. Primul, cu capul departe de trup, avînd alături un cîine nespus de somnoros. Al doilea, persoană integră, posesor de morcov. Al treilea, cu o expresie pungăşită graţiei gurii făcută dintr-o nuieluşă orizontală, subţire, zdravăn îndesată.
Pe Facebook, printre "Persoane pe care s-ar putea să le cunoşti", apare uneori poza îmbujorată a unui băiat care a murit anul trecut.
De cîte ori vreau să închid blogul, încep prin a face curat. Şterg liste cu locuri favorite, micşorez numărul de postări din pagină, şi tot aşa, şi tot aşa, doar-doar o să fie mai uşor. Apoi mă străduiesc să reaşez totul la loc, cît de cît.
Altfel, plăcere nu-i mai mare zilele astea decît să citesc Cehov, foarte drămuit, foarte zgîrcit, de parcă s-ar putea termina ceva ce nu se termină niciodată.

4 decembrie 2010

La fereastra

Tocmai cînd îmi plimbam micuţul personaj printre nămeţi şi lumini portocalii, a început să ningă, şi ninge, şi ninge...

25 noiembrie 2010

Bijutiera

Bijutiera taie inelul cu un cleşte, apoi îl loveşte, îl loveşte, îl loveşte, degeaba, pietrele nu vor să cadă. Bijutiera era frumoasă acum două minute, acum e o smochină, toată riduri, încruntată. O piatră albastră pe tejghea. Bijutiera continuă lupta cu albele. N-am asistat la final, bănuiesc că n-a mai rămas nimic nici din inel, nici din femeie.

23 noiembrie 2010

Pasarile rosii

A fost un an cumplit şi nu ştiu cum să-l termin. Să-i zic "cel mai cumplit" şi să-l ferfeniţesc aşa, cu etichetă cu tot?
Ieri a fost ziua lui tata. L-am sunat, nu prea ştiam ce să vorbim. El vedea nişte păsări roşii pe fereastră, eu îi ziceam că sînt cinteze, el mişca perdeaua, păsările zburau.
De la tata am învăţat ce frumos e să taci, eram aşa de mică, era aşa de tînăr. O măsuţă cu piese de şah şi-o scrumieră între noi.
Pentru fiecare ştire despre sinuciderea cuiva, eu tac cinci sute de semne. Pentru fiecare rînd scris despre un posibil motiv, eu tac un motiv, pentru fiecare vorbă care scotoceşte, dezveleşte, arată slăbiciunea, eu tac şi învelesc, acopăr, ascund, strîng în braţe învingătorul. Şi sper, stupid, să se audă.
Cînd am mişcat perdeaua, cînd au zburat păsările?
În Serbia s-a interzis fumatul în locurile publice. În iunie anul viitor, o să mă aşez la graniţă şi-o să suflu tot fumul spre casă. Planuri, planuri, dar aşa aş pune capul pe-o pernă, aşa m-aş odihni, aşa aş pleca.
Citesc "O lume dispărută". Plăcerea e prea intensă pentru ca plăcere să fie cuvîntul potrivit. N-am zis-o eu.

16 noiembrie 2010

12 noiembrie 2010

Bucatica mea de Hollywood





Dacă aş fi aflat din timp, poate că m-aş fi dus la castingul pentru figuranţi în "Ghost Rider 2". Ar fi fost o experienţă. Plus patruzeci de lei pe zi. Chiar şi aşa, m-am pomenit astăzi plimbîndu-mă prin decor, printre figuranţi, stranie senzaţie. Piaţa Mică. Nişte gherete nu diferite de cele care împînzesc piaţeta uneori, pe la tîrguri. Doar cînd te apropiai sesizai diferenţele, detaliile: produsele hiperaranjate şi încremenite, amintind de cele de pe vremuri de la Ziua Recoltei, vînzătorii deloc hăituitori, lipsa preţurilor pe tarabe. Vînzătoarea de varză vorbind la mobil: "Ne-au dat dimineaţa cafea şi ceai, acum aştept pauza viitoare, cică o să ne mai dea nişte...". Băbuţa cu porumb şi usturoi hodinindu-se pe scăunel, zîmbind la poză. Pe la mesele restaurantelor, clienţi gri, feţe palide, încremenire, lipsă bucurie şi vervă, lipsă pahare şi farfurii. Maşini ambalate. "Cine nu face parte din figuraţie să părăsească zona!" Adevărul e că se putea rămîne fără nici o problemă, pe acolo, printre bostani. Dar am plecat, pe sub turn, spre casă. Nimic de făcut.

11 noiembrie 2010

Oh, Sailor!...





Ghici cu cine m-am întîlnit prin Piaţa Mare?
Fără să-l caut, fără să-l aştept, fără să mă înghesui, fără să stalkeresc. Ştiam că e prin zonă, ştiam că pe undeva pe la biserica unde mi-ar fi plăcut să mă duc, dar mă oprise o jenă, aşa că mă plimbam cam fără ţintă.
Am auzit un grup de adolescenţi scandînd ceva ce mi-a sunat a "Li-ber-ta...", cocoţaţi pe soclul lui Gheorghe Lazăr. Abia apoi am văzut caravanele Castel Film. Apoi m-am apropiat. "Ni-co-las!..."
Nu m-am abătut mai mult de zece paşi de la drumul obişnuit. N-a durat mai mult de un minut şi uite-l, nu ştiu cum de-am ajuns la doi-trei metri de el. Nicolas Cage. Rupt din lună, frumos de pică, amabil, zîmbitor. Am făcut vreo trei poze, apoi pur şi simplu am stat şi l-am privit cum dădea autografe pe caieţele. M-am tot uitat şi i-am tot zis în gînd "Oh, Sailor". Apoi ne-am dus fiecare la treburile noastre.

7 noiembrie 2010

Cu sau fara?

Iar azi, după Zilele de Poezie "Iustin Panţa", după trei ore dense şi nespus de plăcute la bibliotecă, mergînd spre casă, traversînd Parcul Astra, mi-a ieşit chiar poezia în cale. S-a oprit, a întrebat: "Cu sau fără?". Mîna fetiţei ridica floricica, o punea la loc. Cu!

6 noiembrie 2010

Institutul Blecher la Sibiu, aseara





Aseară, Institutul Blecher la Sibiu, în cadrul Colocviilor Revistei Transilvania, cu O. Nimigean citind din "Rădăcina de bucsau". Paginile 225-232, pentru amatorii de detalii. Aveam cartea în poală, întîmplător am deschis exact de unde citea autorul, aşa că am urmărit lectura cu "subtitrare". Delicios spectacol, dacă deschideţi cartea vă imaginaţi şi accentul. Mi-a plăcut şi textul lui Ovidiu Baron, selecţie dintr-un roman în lucru. Şi atmosfera, blîndă şi relaxată, totul aşa cum îi şade bine călătorului într-o pivniţă, într-o seară de toamnă.

*

Premiile revistei Transilvania 2010 au mers la O. Nimigean şi Andrei Terian. Este pentru prima oară cînd în cadrul colocviilor premiile se acordă pentru volume apărute de-a lungul anului respectiv. În cazul celor doi, "Rădăcina de bucsau" şi "G. Călinescu. A cincea esenţă".


1 noiembrie 2010

Lansari, lecturi



Se anunţă un sfîrşit de săptămînă delicios la Sibiu. Colocviile revistei Transilvania pun iarăşi scriitorii pe drumuri, pentru a şaptea ediţie. Despre a şasea s-a scris aici - şi, citind acum finalul acelui articol, nu pot să nu îi compătimesc pe invitaţii care fac mari eforturi, parcurgînd un drum care normal ar lua patru-cinci ore, într-un timp dublu sau chiar triplu: nici anul ăsta nu-s trenuri directe dinspre Bucureşti spre Sibiu, blestematul de pod dintre Sibiu şi Braşov rămîne rupt. De atîta amar de vreme. O noutate vine din altă parte - Institutul Blecher joacă în deplasare, în cadrul colocviilor: la librăria Humanitas, vineri seara, incluzînd o lansare a lui Ovidiu Nimigean.

Programul Colocviilor Revistei Transilvania, 5 şi 6 noiembrie, sala de evenimente a Librăriei Humanitas din Sibiu:

Vineri
17, 00 Deschiderea Colocviilor
Clubul de lectură Institutul Blecher, ediţia XXVIII. Organizator: Claudiu Komartin
Lansarea romanului Rădăcina de bucsau de O. Nimigean.
Prezintă: Bogdan Creţu, Alex Goldiş, Radu Vancu, Dragoş Varga.
Lectura poetului Emilian Galaicu-Păun. Lectura prozatorului Ovidiu Baron.
Discuţii

Sâmbătă
10, 00 Masa rotundă cu tema Mutaţiile est-eticului
12, 00 Prezentarea antologiei "Am să te sufoc, dragă oraş". Poeţi tineri din Sibiu, editată de Centrul Cultural Interetnic Transilvania. Prezintă: Dragoş Varga
Prezentarea volumului Taxa pe viciu de Dan Herciu. Prezintă: Irina Petraş
Prezentarea volumului Camiku de Mihai Curtean. Prezintă: Radu Vancu
12, 30 Decernarea Premiilor Revistei Transilvania pe anul 2010
13, 00 Recitalul poeţilor invitaţi

Şi iată şi programul Zilelor "Iustin Panţa" (organizate de Euphorion şi care au loc imediat după colocviile Transilvaniei):

Sâmbătă, 6 noiembrie, Biblioteca ASTRA
Orele 16:30 – 19:30
Expoziţie fotografică: Ion Cucu
Lansări de carte:
- Aurel Dumitraşcu, Cine merge în Paradis
Prezintă: Adrian Alui Gheorghe
- Adrian Alui Gheorghe, Paznicul ploii
Prezintă: Dumitru Chioaru
- Emilian Galaicu – Păun, Armele grăitoare
Prezintă: Leo Butnaru
- Dumitru Bădiţa,
Invitat la Săvârşin

Prezintă: Radu Vancu şi un cristian
- Radu Vancu, Sebastian în vis
Prezintă: Dragoş Varga şi Andrei Terian
- Dumitru Chioaru, Noi developări în perspectivă
Prezintă Andrei Terian şi Mircea Petean
Orele 19:30 - 20:00
- Decernarea Premiului “Iustin Panţa”
Prezintă Ioan Radu Văcărescu şi Andrei Terian

Duminică, 7 noiembrie, Biblioteca Astra
Orele 9:30 - 11:30
Masă rotundă pe tema Starea poeziei, azi
Moderatori: Emilian Galaicu-Păun, Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin
Orele 11:30 - 12:30
Recitalul poeţilor prezenţi

26 octombrie 2010

Luni si marti in Sub Arini








Luni şi marţi în Sub Arini. Senzaţia de complicitate a puţinilor ce se plimbă ziua în amiaza mare prin parc, în timpul săptămînii. Gîndul că toţi avem un beteşug sau altul, o lipsă sau alta. Bătrîni cu cîini şi mai bătrîni, un collie cu ochii lipiţi, sătul probabil de cîţi l-or fi strigat Lassie, o grăsuţă pe bicicletă pedalînd mult prea iute, un handicapat cu bastonul metalic alături de bancă, o femeie cu ochelari, speriată cînd şi-i dă jos pentru o clipă, văzînd cum aleea îi alunecă brusc de sub tălpi, căutînd un sprijin, punîndu-şi ochelarii la loc şi continuînd să inventarieze beteşugurile.

24 octombrie 2010

Luni seara, urechile ciulite!



O invitaţie pentru luni seara, de la ora 19: emisiunea "Douăzeci, zece - probă de cultură", de Adela Greceanu, pe Radio România Cultural, realizată de data asta la Bistriţa. Picanteriile aici. Cum ar veni, vor vorbi nişte oameni care tac şi fac.
Poza, evident, se dedică realizatoarei.

22 octombrie 2010

Alta copilarie



*

Se ţin scai copilăriile de mine. Ce bucurie, aseară tîrziu. Pe TVR Cultural, filmul "Bani de buzunar" ("L'argent de poche"), de François Truffaut. De revăzut oricînd.

21 octombrie 2010

Divina copilarie



"Sebastian în vis e Sebastian din trezie făcut poezie", "Sebastian în vis" e "Divina copilărie". Uitaţi orice text de pe blog, voi, cei ce credeţi că aţi citit cartea lui Radu Vancu în transmisiune directă, pe cînd se croia, şi poftiţi de luaţi cartea de hîrtie, "the same pitic, altă scufie", da, chiar "Divina copilărie", de-acum împărţită în cînturi şi turnată la fix între noile porţi de carton! Infernal de paradisiacă.

17 octombrie 2010

Dupa demolare



Era o astfel de zi. Tabucchi, şerveţele mentolate, ochelari noi, "Sebastian în vis", perne cu cap de pisică, pluş, panglici, şnururi, nasturi, jazz, parbriz cu lumina răsfrîntă în mii de picături.

14 octombrie 2010

Tiuk! nou

Tiuk! de toamnă e pe net şi e animalier!
Priviţi! şi nişte fragmente.

Cu sârguinţă blândă a bătut vântul toată noaptea trecută, bântuind prin oraş încolo şi-ncoace, plecând, revenind, uneori ezitant în rotocoalele sale, alteori insistent în aceleaşi repetate refrene. Ce tainice mesaje o fi încercat să transmită lovind, lovind, lovind întruna cu bucla unui zăvor în obloanele...

11 octombrie 2010

Astazi

La radio, vestea zilei: 11 octombrie - Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Durerii.
Ce bine că m-am trezit de la 5!

8 octombrie 2010

Locul tau de linga florareasa

Cîinele meu cu pulover, cîinele meu cu pulover albastru, zadarnic te-am căutat în cea mai friguroasă dintre zile, locul tău de lîngă florăreasă era gol. Dar tu erai undeva. Şi-am tot mers, părul încîlcit, doi crenvurşti Angst în buzunarul pardesiului. Ţi-aş povesti, consider că se cuvine să ştii, că la întoarcere locul tău era ocupat, un necunoscut roşcovan cu trei picioare şi cercel în ureche. Chiar cînd întindeam palma să-l mîngîi pe creştet el s-a lăsat în jos, aşezîndu-se pe rană. Dar scăpasem de Angst, era deja o vreme de cînd frica se mutase în burta cerşetoarei de pe pod. Cîinele meu cu pulover, zadarnic te-am căutat în cea mai friguroasă dintre zile.

5 octombrie 2010

De cotlon

Timişoara, drumul ăsta plăcut-forţat la fiecare trei luni.
În tren, unul din patru oameni citeşte. Poate doi din patru. Să zicem cel puţin unul într-un cuibar de patru locuri. Trei din patru cititori au sub 40 de ani. Doi din patru au sub 30 de ani. Trei din patru cărţi sunt din cele cu pagini îngălbenite. '84, a mea. Regional, patru din patru îngălbenite. Ignorînd ochii aţintiţi pe pagini, voci piţigăiate declară şi declamă decăderea noilor generaţii - clasic (cum să nu devii clasic în viaţă - alarmă!). Ce se vede printre pagini? Bîtlani decolînd spre apus.
Timişoara, dulce decădere. Ochii se deschid doar după verdict. E bine. O stradă scăldată în miere. Jumătate pustie. Jumătate infestată. Cocalari cu geci de fîş pe pieptul gol ies la orele prînzului de la şcoala de arte şi meserii. Arte şi meserii? Puseu de panică. Mers de şobolan. Capul străzii. Magazin de arme şi unelte de pescuit. Un coşar cumpărîndu-şi langoşi.
Decăderea continuă a unui oraş frumos. Vizibilă doar la vizite atent drămuite. "Nu te pune cu timişorenii!". Oroare. Stîlpi metalici unde-a fost piatră. Ornamente ştirbite. Faţade colorate. Acoperişuri lucitoare.
Dar frumuseţea din centru. Păturici portocalii pe scaunele cafenelei. Unul din patru. Pisici pe terasă, adulmecînd tivurile pantalonilor, privind în gol, aţipind, tresărind. Pisică înduioşător tolănită cu burta în sus sub mîinile necunoscute.
Acasă. Terminat cele 1600 de pagini. Aş vrea să dispară filamentul din ochiul drept. O să dispară? Vestea bună, deodată venind din spate, într-un fel tot din Timişoara, ca o bătaie prietenească pe umăr. Ai uitat asta. Am uitat, n-am ştiut, n-aş fi bănuit. Să practicăm exerciţiile de admiraţie. Încerc şi eu. Linişte. Mulţumesc. Admiraţia! În acelaşi timp în care-ţi ştergi sudoarea, n-ai ce faci şi ştergi şi scuipatul odihniţilor care te-au năclăit aşa, ca din joacă, undeva pe traseu. Sînt obosită. Fericită, cumva.
Cam criptat, da, fiindcă mi-e dor de început.

23 septembrie 2010

Pisicaraie











Zile de vacanţă. Viaţă de pisicoanţă.
O jenă tot mai mare de-a povesti.
O muscă în casă. După două-trei zile, mă mir cum de voiam, la început, să o prind. E ditamai pedeapsa şi-aşa pe capul ei, bîntuie singură din cameră în cameră, trasează paralelipipede şi sinusoide căutînd, căutînd ceea ce n-o să găsească. E singură. Ba în sufragerie, ba în dormitor. Holul e lung. Fereastra i-o deschid degeaba. Mi-amintesc de închisoarea de catifea.

14 septembrie 2010

Pagini si spite

Toamna cad cuiburile din copaci.
Am terminat! Am terminat în prima zi de şcoală. Am tradus canibalic, aproape cinci luni de îngurgitare şi golire pînă la refuz. Sînt stoarsă de plină. Aş fi putut urla, dar nu urlam.
E vremea de plimbări cu bicicleta şi de ocupat de turnuleţul acumulat lîngă pat. Şi pentru că trebuia marcată ziua, fie ca ea să fie o astfel de zi.



P.S. - ca să-mi declar încă o dată admiraţia pentru Book Depository, de unde mi-au venit prin Royal Mail, în zile ce se pot număra pe degetele de la o mînă şi-un pic de la a doua, cu zero taxe, preţioase ajutoare.

5 septembrie 2010

Sisters of Mercy - Muzica, precum literatura



Ca să recuperăm un pic nepovestitele. Best of summer (în afară de urcatul pe-o bicicletă după o mie de ani) - concertul Sisters of Mercy de la Sibiu şi întîlnirea cu ei din ziua precedentă, la conferinţa ARTmania.
La ARTmania au fost trei zile cît o vacanţă. Încă o vacanţă la mine acasă. A fost sau n-a fost? Ah, şi încă cum a mai fost…
A început cu o casetă. O casetă neagră, în ’92, pe care scria “The Sisters of Mercy – Temple of Love” (o am şi acum, o ascult şi acum). Şi nici cu gîndul nu gîndeam, pe cînd caseta se muncea în casetofonul lîngă care reuşea să doarmă o pisică cu ochi albaştri, că o să-i văd şi o să-i ascult live pe cei care-mi cîntau doar mie în dormitor.
De aproape douăzeci de ani nu mai scot albume - o grevă cu dedicaţie specială caselor de discuri, dar compun, cîntă. Concerte, deci, iar asta după cum ne e norocul...
Şi-au venit la mine-acasă. Nu dau doi bani pe numele de pe buzele tuturor; dau tot sufletul pentru cei doar ai mei. Pe-atunci, nici măcar o a doua pereche de urechi pe lîngă mine. Acum, pe-alese, dătători de suflete. Templul a vibrat. Fiindcă “I Was Wrong” şi fiindcă “Vision Thing” şi fiindcă… Credincioşii (după ridicarea din sprîncene de la început) au înţeles şi ceaţa groasă care îl ascundea pe solistul Andrew Eldritch, şi momentul cînd ceaţa s-a risipit. Muzica, precum literatura - ideal doar o voce, ideal nici un chip.

Momentul de final:

28 august 2010

Buna ziua!



Unde-ţi este, vară, boldul?
Şi totuşi, a fost o vară bună. Departe de tot şi de toate, aşa, stînd pe loc, pe loc, pe loc. Vara lui B. Fiindcă Beckett şi fiindcă Belacqua. Fiindcă poveştile-s realitatea. Pîinea prăjită din carte se mută la mine-n farfurie. Brînza mirositoare, la fel. Babilani, boscheţi, birjari. Bicicleta? Şi bicicleta! Rubinie, Ruby, Tiffany, pliabilă, strigînd la mine din roata din spate: hai, hai! Hai!
Trag aer în piept, îmi apăs pe nări cu două degete şi mă cufund în ultimele zile însorite. Încă un pic. Cînd cad primele frunze vînătăile-s duse. Bună ziua, toamna mea!

22 iunie 2010

Am adoptat un Smeagol





Vi-l prezint pe Smeagol. A fost adoptat sîmbătă de la ultima campanie de adopţii a Animal Life Sibiu şi e filozofete în dezvoltare. Deja i-a făcut o vizită lui Cioran. Medicului veterinar Cioran, de la două blocuri distanţă de vizuina lui. Deocamdată, ca toţi pisoii, e ab-so-lut terorist. Ceea ce face ca numele să i se tot schimbe de pe o zi pe alta. Dar Smeagol rămîne. Smeagol bun. Strigat şi Semi, cîtă vreme e la grădiniţă. Că e şi bun, şi rău, şi alb, şi negru, şi douămiist, şi optzecist (ca televizoarele, adică, alb-negru), şi, şi, şi...
Şi de cînd a fost adoptat, nu ştiu cum şi de ce, dar îmi vizitează blogul cineva tocmai din localitatea turcească Pisikli!
*
Şi-am mai "adoptat" un coolerpentru laptop, răceşte incredibil, am scăpat de căldura insuportabilă, mă ardea la încheieturi, mi-a crescut confortul orelor petrecute la birou... Şi nici nu ştiam că există aşa ceva, acum o lună. Lui n-a trebuit să-i pun nume, îl chema deja Microsoft.