"Faust" al lui Silviu Purcarete trebuie vazut iar. Mi-am luat bilet. Dar intai sa mai treaca niste zile... Spectacolul trebuie vazut altfel, nu ca la premiera. Fara acei invitaci peste tot. Invitacii sunt asa, ca o jena, ca niste pantofi care te bat la spate.
Porcusorul aparut intre randuri incercase sa o convinga pe dna B., venita taman din capitala, de la ditamai revista, sa il urmeze. Oricine ar fi citit putin inainte de premiera ar fi aflat ca spectatorii se vor plimba prin hala la un moment dat. Dna B., insa, refuza, speriata. Nu, nu chiar ea! Felul in care, atat de serioasa, argumenta cu un purcelus mi s-a parut asa de amuzant!
Am pornit cu purcelul la plimbare cu zambetul pe buze. Maria era speriata sa nu ne pierdem. N-avea la ea bani de taxi, se facea tarziu...
Pe aleea de iarba, m-am aplecat putin, din mers, sa vad daca e naturala. M-am oprit; iarba mirosea! Si erau, colo si colo, frunze de papadie... In fata mea, un critic celebru a cules o floare. Artificiala, de panza. Vai, domnul critic a furat din decor!
In Noaptea Valpurgiei, haos. Maria ma pierde pe mine, Simona isi pierde prietenul. O nimica toata, altii si-au pierdut sufletul.
Cand ne intoarcem, iarba miroase mult mai puternic. Sub talpile noastre, si-a jucat rolul.
Pe scena, cu o scufie in cap, Catalin canta in timp ce da cu rindeaua la sicriul lui Faust. Ma bucur ca-l vad, imi vine sa rad, e un ras cam nervos, ca al unui scapat din iad.
El va scrie, a doua zi, un editorial despre cum a venit Ganea la "Faust". Da, Ganea fotbalistul. S-a dus vestea, la repetitii, ca insusi Ganea venise acolo, in hala, sa-i vada. Ei, uite, si mai radem de ei, ca-s inculti, susoteau actorii. Pan-la urma, s-au dumirit: Ganea vroia sa-si ia un caine. Il cauta pe dresor. Dresor care era acolo cu Felix, puiul de labrador care-l joaca pe Mefisto in devenire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu