14 iunie 2009

Cinci minute din viata unui melc
















Melcologiul bate ora 19. Buturuga e traversată între 19.01 - 19.05.
La un metru de buturuga traversată de melc...

26 de comentarii:

hobbitul spunea...

La un metru de buturuga traversată de melc sîntem noi, prsonajele de basm. Stăm în cerc și povestim ce nu-i spus, ce a fost ascuns cu bună sau rea credință, din prea multă pudoare, sau din plicitseala de ne întinde întruna în explicații. Melcul traveseaza buturuga silențios, fără sa fie atent la ce vorbim, toți deodată, cam în devălmășie, cu mare poftă de amănunte și picanterii catifelate...

Piticul spunea...

Eu am un melcologiu de aur, arată mereu: ora de iarbă, apoi ora de miere, pe urmă ora de răcoare...

Smeagoliţa spunea...

Melcul e singura noastră şansă să avem o căsuţă în copac. Să-l convingem să urce în brad!
Hopa sus!

Melcologiul meu de argint are minutare de sare, secundare de piper.

șaptecapete spunea...

Căsuța din copac poate fi și într-un tei (tocmai au înflorit teii!), sau într-un nuc: am avea nuci la discreție și o umbră amăruie, densă... Sau într-un dud ca să ne dedulcim și mînjim cu dudele mov pe față și să facem cunoștință cu omida dudului păros!

Veronica spunea...

Dudul e simpatic, fiindcă poate fi şi pitic. Dar nu e prea sigur. Aş propune o catalpă. Am avea nenumărate păstăi din care se pot face baghete magice, iar pe frunzele late se pot scrie lungi scrisorete rulate cu grijă şi legate cu fire de barbă de Pitic Bun.

Piticul spunea...

Melcologiul meu e cu baterii argintii, care are au catod și anod făcute nod. Și scoate coarne boierești ca să răstoarne minut cu minut în căni de lut sau în cești!

O eleva spunea...

Şi face Pitic-Pitac, Pitic- Pitac...

Smeagoliţa spunea...

Orologiul de balaur e-un smarald bătut în rouă.
Ora exactă e cîntată de-un ciocîrlan moţat absolut necreditabil. În schimb, indicatoarele-s nuieluşe de măceş care înmuguresc cu precizie la răsărit şi înfloresc la amurg, la ora de Pupilong şi Pupilat.

șaptecapete spunea...

Orologiu de balaur e de fapt făcut dintr-o broască țestoasă foarte bătrînă! Capul țestoasei indică ora douăsprezece noaptea, coada ora șase după-amiaza! (Dimineața nu există la balauri, doar piticii o au sub formă de rouă șlefuită de fluturi!) Carapacele sau capacele, cum vrei să le spui, sînt încrustate cu pietre prețioase luate din comorile păzite chiar de ei, balaurii din peșteri! De obicei, aceste orologii sînt purtate în buzunarul de la jiletca de solzi sau în buzunarul de sub burtă, mic și anume făcut pentru asta de croitorii vrăjitori. Balaurii excentrici poartă orologii mari cît bostanul, in buzunarul de la piept, ora se ghicește-n mațele dovleacului portocaliu!

Ciupercuţ spunea...

(tremurînd din picioruş): Eu n-am ceas. Mă orientez după Mersul Melcurilor.

Ciupivai spunea...

Vai, am gasit și eu odată un Mersul Melcurilor, ba chiar și o carte cu numere de telefoandante! Făceai numarul și-ți răspundea bomboana preferată; dacă te uitai la adresa domiciliului,deseori vedeai indicat Cerul Gurii sau Stomăcel Delicat etc.

O eleva spunea...

Şi nu era numele meu peste tot?

Ciupivai spunea...

Ce idee! Cum să fie numele tău peste tot?! Doar nu ești pralină, sau drops, sau eclair! A!, am cunoscut o Savarină îndantelată-n siropuri roz, cu popou de frișcă, care zicea că-i contesă și se ducea la un Ceai de Pătrunjel în vizită! Ce mai sclifosită, păcat că-i era cam rupt evantaiul de scorțișoară și avea un pantofior scîlciat, cu tocul pierdut pe cine știe unde, de mergea șontîc prin colb de zahar tos, hihihi!

hobbit serios spunea...

Hai sa fim serioși; astăzi, 15 iunie, e ziua morții lui Eminescu!!! Puțină decență nu strică, Șocîțeilor!

șaptecapete spunea...

O eleva avea mereu cîteo bomboană colorată sub limbă și gura ei avea gustul aromat al vacanțelor nesfîrșite de vară...

Un povestuc spunea...

O eleava ținea mereu cîte o bomboană colorată sub limbă și gura ei avea gustul aromat nostalgic al nesfîrșitelor vacanțe de vară. Ea se legăna în hamacuri împletite din ferigi sălbatice de Șaptecapete, balaurul ei supus și duios...

Ciupercuţ spunea...

Ca să vezi! Cineva probabil a citit aici că nu am ceas şi mi-a trimis în dar un melcuc!
La ora exactă iese cucul din cochilie şi scoate limba. Trebuie să fii atent, să numeri. Mulţumesc!

șaptecapete spunea...

Noi, balaurii, folosim în peșterile adînci ceasurile de bucătărie, cu două clopote mari deasupra și un ciocănel ce ze zbate între ele, făcînd o gălăgie infernală, ca sa ne trezească din solzi! Dar mai sînt și cesurile cu pendulă și cravată, puse să anunțe sărbătorile și întîlnirile cu O eleva. Atunci ne punem veste de catifea vișinie și fumăm trabuce fine, lungi, care pocnesc din centimetru în centimetru ca să ne țină veșnic veseli!

Piticul spunea...

Oh, nouă ne plac clepsidrele cu nisip aurifer. Ne tot uităm cum se scurge timpul, subțire, și visăm la Prințesa Repede-Repede și la Rechinica ei, zisă și Recky în intimitate! Adunăm pepitele de aur în palmă și le băgăm în trăistuța cu daruri, printre bulbii de lalele...

Cățeloi spunea...

Eu pun la punct Melcucul, cînd se dereglează! E simplu: îi trag cîteva limboaște și gata, merge ca uns!

Ciupercuţ spunea...

Vai, mi-a fugit melcucul!...
Ba nu, uite-l, l-am găsit. N-a ajuns decît pînă după buturugă. Se juca în linişte cu un bob de rouă şi-a uitat să mă trezească.

O povestuca spunea...

O eleva se cuibărea în rotocoale de fum de trabuc. Se ridica aşa plutind pînă la crengile cele mai de sus, unde putea îmbrăţişa un gît de-al lui Şaptecapete şi săruta o pleoapă închisă uşor peste ochiul umed. Apoi Şaptecapete clipea, făcînd din gene evantai pentru O elevă, care abia-şi ţinea fustiţa şi rîdea, rîdea...
Cît despre Repede-Repede, ea scotea limba la garguie sus în turn şi ridica palate de aur din şuviţe, în oglindă, tot aşteptînd Piticul.
Despre taina Rechinicii, nimic.

Smeagoliţa spunea...

Melcologiu, melcuc... Eu n-am ceasornic, citesc timpul în ape. După plescăitul iute al cozii de păstrăv la ceas de Repede-Repede, după căscatul molcom al somnului tolănit pe fundurile nămăloase ale apelor din îndepărtata Lentmania.

Prințesa Repede-Repede spunea...

Mă rog, se cam vorbește despre mine, dar numai eu știu cît e de greu să stai singură în iatac și să visezi la lalele fermecate. Am aflat că Pitic Bun îmi va aduce fel de fel de soiuri și mă gîndesc cum să le cresc în glastre de cleștar și să le ud cu stropitarea care picură argint curat și fraged ca lacrima de Rechinică.

Prinţesa Repede-Repede spunea...

(pagini de jurnal): Ora, minutul, secunda, le-nvîrte cu sîrg un fantastic animal cu trei limbi.
Ora, în ţara mea, se schimbă încet, prelungită-n leşinuri de lentoare. Şi-ar arunca pălăriile-n aer supuşii, la aşa eveniment, de nu ar fi cuprinşi cu toţii de o lene imensă.
Minutul e mai vesel, ţopăie ca un iepure. Ca un iepure pe un cîmp înverzit - de n-ar fi cîmpurile uscate de dor şi aşteptare.
Secunda e însăşi taina Rechinicii şi-a mea. Iar eu fug - se-apropie dădaca Albinia cu droaia de slujnice nesuferite!

Brotakul prevestitor spunea...

Și-am încălecat pe-o fragă/ Și v-am spus povestea-ntreagă!
Și-am încălecat pe-un nufăr/ Și-a ieșit vioi din cufăr/ Un Brotak să facă Oak!/ Și să-nceapă o poveste/ Care încă nici nu este!!!