Accept o temă. Sînt invitată să scriu, pentru o carte care ar urma să apară anul viitor la Editura Curtea Veche, patru eseuri. Relaţia mea cu familia, cu profesia, cu divinitatea şi cu mine însămi. La o primă şi fugară analiză, constat dezolată: relaţia cu familia e cum e; cu profesia, am trecut deja prin două rupturi; cu divinitatea, of, Doamne; iar cu mine însămi, vai şi amar...
Cînd mă pornesc la treabă, mai constat ceva: nu pot scrie decît înlănţuind temele. Dacă scriu de familie, ajung involuntar la profesie. Iar când scriu despre profesie, alunec spre hurducăielile personale. O ruptură duce la alta. Doar relaţia cu divinitatea o rezolv repede: în trei rînduri.
7 comentarii:
Nu cred ca relatia cu Divinitatea o rezolvi in trei randuri... cred ca tema asta imbratiseaza toate celelalte trei teme... :) Mi se pare ca tot ce reusim sau nu reusim in viata tine de relatia noastra cu Divinitatea, oricare ar fi ea... chiar si daca nu exista... :)
Ei, exact aşa nu pot vorbi eu. Puţinătatea poate însemna mai mult. :)
Succes si audienta calda la lansarea cartii. :) Imi pare rau ca nu sunt si eu Sibiu...Nu l-am vizitat niciodata, doar l-am tranzitat si asa am aflat ca existi, ca ai o scriitura sensibila, ca faci poze de poveste si ca.... unii oameni pot urî pana la moarte, iar eu nu inteleg de ce.... :)
Mulţumesc pentru gîndul bun. :) Nici eu nu înţeleg ura. Dar de ce o aduci în discuţie? Cum se leagă descoperirea de Sibiu?
Cred că, la propriu vorbind, putem iubi pînă la moarte. Din iubire chiar se moare.
Dar ura? E aşa de uşor de tranşat problema în privinţa lucrurilor care nu ne plac: închidem ochii, ne cuibărim în ale noastre, şi-apoi e lumea largă...
Da, vezi ce paradox? Din iubire se poate muri, dar din ura - nu... Asta rezista, rezista si distruge tot ce e in jurul ei...
O sa-ti spun altadata de ce am adus-o in discutie... se leaga...
Atat iti spun acum - m-a socat cum un om poate purta un sentiment atat de greu...Cred ca e neputinta, de fapt... :)
Nu, eu chiar nu cred in ură, şi cu atît mai puţin în durabilitatea ei. Cine are atîta energie de risipit pe un non-sens?
Oricum, ura e un cuvânt prea mare pentru un blog aşa de mic! :)
Te rog, dacă îţi face plăcere, scrie-mi pe e-mail ceea ce nu se lasă spus aici.
Mulţumesc.
Ai dreptate, hai sa ne risipim energia pe iubire... si pe simfonii :)
Scuza-ma ca n-am avut curaj sa-mi dau si un nume...o s-o fac pe e-mail...
"Orchestra Portocalie" imi place...desi ma "obliga" sa ratacesc iar printre iubirile in care m-am pierdut pana acum si in care o sa ma mai pierd... :)
Trimiteți un comentariu