Mă uit pe fereastră. Melcul, acolo. Mă uit pe fereastră. Melcul mănîncă. Melcul aşteaptă. Melcul înaintează printre căldăruşe şi irişi. Mă tot uit pe fereastră. Melcul nu fumează, nu se plînge, nu stă. Dar are şi el depresii la soare, spaime de tălpi uriaşe şi ştie, încornoratul blajin, că tic şi că tac.
Nu fac nimic. Pensionarii se-nghesuie. Mă tot uit pe fereastră. Din căldăruşe şi irişi, din cuvintele căldăruşe şi irişi, construiesc un tun neimpozitabil. Duduie turnătoria, fum gros de nimic. Tun bun. De pus pe locşorul meu din Dumbravă, unde mă aşteaptă blajinul cu talpă.
2 comentarii:
Mă uit la Melcuc! Stă cuminte, cu talpa lăsată pentru scărpinat, pe o pernă, alături de "Așa grăit-a Zarathrusta"! Melcucul nu știe să citească!!
Pe-al meu îl cheamă Melcopeu. Îmi place să cred că pe el îl văd de fiecare dată, deşi mai colcăie prin Cochiliada urbană Melcopan, Melcotist şi Melcartist, Melcopomp şi, desigur, siamezii Melcolat şi Melcolung. Ar mai fi şi Melcărău, dar asta e altă poveste.
Trimiteți un comentariu