11 ianuarie 2011

Casuta



Era o astfel de zi.

7 comentarii:

hobbitul spunea...

Căsuța abia se vedea, singuratică, lipită de trunchiul unui copac înalt. Avea o culoare incertă, poate maro, și nu da semne că s-ar fi aflat cineva într-însa. Să fi fost părăsită? Sau cei ce ar fi trebuit s-o locuiască nu sosiseră, ocupați încă de treburile lor?

Veronica spunea...

"Nu se mai vede căsuţa de copaci!", strigau ochii dintre frunze. Căţeloiul, deghizat în lup, dormea la rădăcina unui copac anume, ştiind ce ştia, gîndindu-se că dacă va fi nevoie va face ceea ce va trebui făcut.

Radu Vancu spunea...

Găzduţele-pitici erau plecate după acuarele, sclipici şi creioane cerate - ca să redecoreze ca-n desenele animate. Lăsaseră de pază, nu cumva să confunde vreun roi căsuţa cu un stup, pe Mutulică deghizat în căţeloi deghizat în lup!

Veronica spunea...

De aflat cine se deghizase în Mutulică.

Veronica spunea...

De fapt, că m-am mai dezmeticit din mutulie, gluma glumă şi joaca joacă, dar eu chiar am fotografiat lupul la rădăcina unui copac. E lup lup!

Radu Vancu spunea...

Stai liniştită, unde-i un lup e şi-un vânător. Ne scoate urgent din burta lui.

Veronica spunea...

Dar lupul e cel mai bun prieten al omului. To be!