16 noiembrie 2011

Sub Arini



Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atît mai bine -




Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc



Tovarăş mi-i rîsul hidos, şi cu umbra





10 comentarii:

hobbitul spunea...

Parcă-i Beckett: Eu stau și mă duc și mă-ntorc.

Veronica spunea...

Cu doua virgule esentiale.
Beckett l-ar fi iubit.

hobbitul spunea...

Mai ales ca am fost corector, si stiu ce-i cu virgula, sint uluit ca nu le-am pus!!! Le folosesc, altfel, cu o patima excesiva! Deci corect: Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc.

Veronica spunea...

Ei, nu e treabă de corector. Ci de compozitor. Muzică. De obicei chiar corectorii vin şi strică muzica asta. Zic şi eu...
Nu era deloc o observaţie, era dragoste declarată pentru pauze, răstimp, răsuflare, delimitare, la, la, la, ce ştiu eu...

hobbitul spunea...

M-am uitat pe textul lui Bacovia acum. De fapt și după întorc e o virgulă, bănuiam...

Veronica spunea...

Este. Depinde unde ne oprim.
Aici e un citat, acolo se încheie. Dacă continuam cu virgulă s-ar fi agăţat nefericit şi mincinos de copacul următor. Cu care, evident, n-are de-a face.

Întrebarea este: cine a bătut poteca între ceaţă şi lumină?

hobbitul spunea...

Un Ciupercuț și-un Cățeloi!

Veronica spunea...

Zero la doi.

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

(Mulţumesc pentru "Ochiul", pentru povestea cu arini şi pentru tot ce-am găsit aici şi-o să mai găsesc. O să caut celelalte
poveşti: "Adebul, Orchestra şi Basmul"...)

Veronica spunea...

"Ochiul"!... Da, ce frumuseţe.
Eu mulţumesc, Zvârlugă neaşteptată.