26 ianuarie 2012

Frumusetea de luni

M-am plimbat, am socializat. Cu dînsul:



Cum să nu-ţi doreşti să fii un bull terrier?

A doua zi. Care nu e marţi, e vineri.
Animăletele zice că vrea să i se facă dreptate şi cu un profil. Nu-i iubibil?

9 comentarii:

Vaca Verde spunea...

vaaaai, cat de simpatic e!!! vreau si eu unul. acum! :)

Veronica spunea...

E ne-bu-ni-e, plus că scîrţîie cerînd mîngîiat. Mă lipisem de gard. Ce bine că ştiu de-acum unde locuieşte... :)

Vaca Verde spunea...

:) sunt niste animale grozave! am avut un bullterrier mai demult,iar cand vad unul in poza ori pe strada, mi se pune un ghem in stomac de dor - daca as avea curte acum mi-as lua unul.
te invidiez pentru asa amic! saluta-l cand il vezi :)

Veronica spunea...

Ah, acum eu te invidiez - ai avut unul! Este şi una dintre rasele mele preferate, Top 3. Se pricep de minune să zîmbească.
Îl salut din partea ta, locuieşte la o aruncătură de băţ şi abia azi ne-am întîlnit.

Anonim spunea...

vaai, nuuuuu se poateeee aşaaaam cevaaa! şi să mai şi scârţâie!

Veronica spunea...

Şi nu doar că se poate, şi nu doar că mai şi scîrţîie, dar stă în două picioare cînd socializează. Prelung!...

ora25 spunea...

uaa, abia acum îi văd şi profilul :) şi ce pieptar! unii merită aşam.

Carmen spunea...

desi toata lumea spune ca-s niste bestii, sunt de fapt niste santajisti sentimentali, care stau la scarpinat, te pupa si se culca peste picioarele tale. ii iubesc !

Veronica spunea...

Şi eu.