Era o astfel de zi.
Între un basm şi un foc palid, aceeaşi preafericită uşă glisantă de lemn cu margini uşor zdrenţuite.
* * *
"Ei, «fericit» este ceva extrem de subiectiv. Unul dintre cele mai stupide proverbe zemblane de-ale noastre sună aşa: mănuşa pierdută e fericită."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu