Era o astfel de zi.
***
"Cum să nu iubeşti locul unde ai văzut lumina zilei şi de unde fiecare pietricică ţi s-a încrustat în amintire? Anton se simţea şi el cuprins de dulcea inerţie a provinciei ruseşti. Dar în acelaşi timp suferea că aparţine acestei populaţii amorfe care nici măcar nu credea într-un viitor mai bun; el, în ciuda vârstei fragede, simţea o nevoie extraordinară de speranţă. Presimţea că viitorul lui nu este la Taganrog. Stând în prăvălia tatălui său, printre saci cu făină şi cârnaţi, visa la o călătorie ca aceea despre care îi vorbise maică-sa, o călătorie lungă, teribilă, captivantă, pe întinsul Rusiei imense. Îi va fi oare dat şi lui să evadeze pentru a cunoaşte alte orizonturi şi alte chipuri? Până atunci nu putea decât să înveţe, să se supună şi să suspine de urât." - Henri Troyat, Cehov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu