5 mai 2014

Nimicuri şi lilieci

E vremea liliecilor bolnavi
ce-şi târâie umbrela pe şosele.

Luxul de-a fi contradictoriu? Da şi mai degrabă nu. Mai degrabă parte forţată din terapia unui autodidact. Să te arunci dintr-o dată în lume, atunci când ţi-e mai urât să o faci, să ieşi în piaţa publică, haida-ha şi ţopa-ţop şi tu, hai, că nu-i greu, şi să vezi: se trăieşte, se simţeşte? Să te afişezi, să spui, să arăţi - de ce? Ca să vezi ce ţi se întâmplă?; ţi se întâmplă ceva? Ca să pricepi îndeaproape foşnetul acela, să ameţeşti în camera cu oglinzi deformante, să te apuce jalea când ţi-o fi bucuria mai mare. Ce bucurie? Ce jale. Roata morţii se-nvârteşte, ţac, ţac, ţac, dar dacă te ţii deoparte de goana continuă pe o mie şapte sute de glasuri, atunci se aude firicel de viaţă, leşinat, voinicel, dar fir de viaţă. Pentru asta, pentru veşnicele reveniri la muşuroi, pentru asta are rost să ieşi din când în când, să ţop-ţop, să te prefaci că se poate, să te prefaci că aşa-i bine, că aşa se cuvine, să te forţezi să crezi, să crezi, să crezi. Da de unde! Smiley din taste pe un chip de liliac obosit.

Toată negura zilei de ieri, a mea, a mea toată, dar la fel izbucnirile încăpăţânate, nebuneşti, ale curcubeului dublu dinspre răsărit, la ora apusului.


(La fereastră - sau cum am învăţat să fac rouă - Foto: VDN)

7 comentarii:

hobbitul spunea...

Am învățat cu greu să fac și rouă
Și curcubeie duble-n cer, tot greu...
De-aceea mă închin lui Dumnezeu,
Dînsul le face mai frumos pe amîndouă!

Veronica spunea...

A fost uşor şi neaşteptat, cum sînt minunile. Dar acum chiar ştiu cum să fac roua.

(mulţumesc, dar aş schimba "mai frumos" cu ceva mai scurt, iese un accent în plus. poate "simplu"? ups...)

m. vklvsk spunea...

poem-poem...

"Roata morţii se-nvârteşte,
ţac, ţac, ţac"!
ţac, ţac, ţac
tic-tac-tic-tac...

Veronica spunea...

Ochiul tău de şoim, Mihai, vede tot! Puteam să pun pariu pe-orice că nimeni n-o să vadă moartea ascunsă acolo. Nimeni din ăia trei cititori de bloguri care mai suntem... :)

hobbitul spunea...

Am învățat cu greu să fac și rouă
Și curcubeie duble-n cer, tot eu...
De-aceea mă închin lui Dumnezeu,
Dînsul le face simplu pe-amîndouă

hobbitul spunea...

corect: tot greu...

Veronica spunea...

Şi eu, care mă aşteptam la un perdaf de genul: dar cum de-ţi permiţi, măi fetiţo?...