Fără rost, fără rost, umblu în fiecare zi până la epuizare, căutând nici eu nu știu ce, așteptând toamna care e întotdeauna salvare, doar că acum ea s-ar putea să nu ne aducă decât un alt rău, umblu, umblu aiurea, cu ochii în curți, după câini și motani și fotografiez frunze, păsări, porți și marchize, trepte acoperite de flori care cad la capătul vieții, zorele pe garduri, trâmbițe pe trotuare, sfârșit de vară, o blândețe încărcată de spaime în toate.
2 comentarii:
Eu aș fotografia mai degrabă chipul Marchizei care a ieșit la ora 5 :)
Zâmbet. :)
(chiar 5 e ora mea de ieșire.)
Trimiteți un comentariu