Responsabil de-o ploaie

Există două grupuri pe care le urmăresc cu plăcere pe Facebook în ultima vreme. Probabil le știți, sunt „View from my window” și „The Librarianologist”.

Ambele oferă plăceri celui căruia-i place să tragă cu coada ochiului nu chiar în casele oamenilor, ci de pe ferestrele lor și la bibliotecile lor. Sunt imagini de la limita intimității. Te plimbi prin lumea largă, privind pe ferestrele unor oameni ca tine, care s-au născut în Islanda sau în Norvegia sau în România (foarte multe, frumoase postări de la noi); și privind în camerele lor tapetate de cărți.

Zilele trecute, m-am plimbat obsesiv pe la ferestre din toată lumea, bucuroasă de peisaje, majoritatea cu zăpadă și lumină de iarnă, și m-am abținut cu greu să postez și eu o imagine (nu mă pot hotărî, nu pot alege nimic, poate și fiindcă-s prea atașată de fereastra mea, însoțitoarea mea zilnică).

Iar ieri, pe grupul cu biblioteci din toată lumea, răsfoind camere după camere, am dat de-o bibliotecă splendid aranjată, întâmplător a unei fete din România. Era un vis. Și, tot uitându-mă la rafturi cu cărți frumos ordonate, cu aceeași bucurie cu care mă uit la zăpezi și copaci, deodată am observat rând pe rând, una, două, trei, ah, multe cărți care-mi erau cunoscute! Așa mi-am și dat seama, de fapt, că e de la noi. Acolo, așa, niște pete de culoare în biblioteca frumoasă, erau cărți traduse de mine - din seria Nabokov, din alte serii... Am închis iute, înainte să mă prindă în capcană mândria, dar am zâmbit mult după aceea: eram într-un fel responsabilă de un ciob de frumusețe de-acolo. Ah, cum ar fi să fii responsabil de-un copac încărcat de zăpadă, de un motan privind pe fereastră la prima ninsoare, de un curcubeu, de o ploaie?!...