„Roșu, roșu, catifea” - lansare la Bookfest

Mâine începe Bookfest. Roșu, roșu, catifea (Polirom, Fiction.LTD) se lansează sâmbătă, 31 mai, de la ora 16. Îi voi avea alături pe Dana Pîrvan și Ciprian Măceșaru, iar discuția o va modera Adela Greceanu. Le mulțumesc de pe acum pentru efortul lor.

Întregul program de lansări al Editurii Polirom, aici.

„Orașul adormit” - sfârșitul lumii pentru copii

 

O carte foarte frumoasă s-a lansat în România de curând, în timp ce noi eram ocupați cu lucruri mai importante, așa că vin să vă spun azi despre această minunăție - fiindcă îmi pare rău că s-a vorbit prea puțin despre ea.

Autorul ceh Martin Vopěnka a fost în turneu pe la noi, a avut un șnur de evenimente - la unul dintre ele am participat și eu, un dialog desfășurat la Centrul Ceh din București într-o seară de mai; mulțumesc, a fost o bucurie și să citesc cartea, și să întâlnesc autorul, un om fermecător. Îi voi urmări și cărțile pentru adulți.

Cele mai bune cărți pentru copii și adolescenți sunt cele care li se potrivesc și adulților. Iar „Orașul adormit” exact așa ceva este. Fiindcă e acea literatură care se duce în profunzime, care dincolo de povestea de la suprafață pune întrebări esențiale și vorbește despre valori permanente.

În „Orașul adormit”, copiii se trezesc într-o bună zi ca să descopere că mami și tati dorm. Dar dorm, nene, dorm! Nu se pot trezi. Toți adulții care au copii au adormit. N-au murit, nu sunt bolnavi, pur și simplu nu se mai pot trezi. Copiii trebuie să se descurce cum pot. Personaje principale, patru frați de vârste diferite, doi băieți, două fete. De la „Acum pot să mă uit cât vreau la televizor!” se ajunge repede la „Câtă mâncare mai avem?” și, mai apoi, la nevoia esențială a oricărui om: de iubire și de căldură. Părinții nu mai sunt!... Ce ne facem?

O carte de aventuri (la suprafață), scrisă interesant, o carte care vine în linia unor filme la modă acum - un soi de „The Walking Dead” sau „The Last of Us” pentru copii -, căci dispariția părinților înseamnă, în fond, sfârșitul lumii pentru copii.

Ce mi-a plăcut mult - pe lângă faptul că povestea arată cât de importante sunt multe lucruri absolut banale de care ne bucurăm zi de zi - electricitatea, apa, mâncarea, banii, mângâierea mamei seara -, mi-a plăcut întrebarea: „De ce este toată lumea atât de rea?”. Și permanenta nevoie de a discerne cine e bun și cine e rău. De a vedea dincolo de aparențe. Dintre oamenii întâlniți pe parcursul aventurii (adulți fără copii, cei care n-au adormit și se oferă să ajute), unii par buni și se dovedesc răi, alții par răi și se dovedesc... tot răi, iar alții, ce să vezi?, o zice minunat cel mai mic băiețel: „Același om poate să fie și bun, și rău în același timp!”.

Vă recomand cartea, pentru copii mai măricei, adolescenți și chiar adulți.

„Orașul adormit”, Martin Vopěnka, Editura Frontiera, 2025, traducere de Anca-Irina Ionescu.

„Roșu, roșu, catifea” la Polirom

A ieșit azi din tipar Roșu, roșu, catifea, ediție revăzută, în colecția Fiction.Ltd a Editurii Polirom. Nu pot decât să sper că va ajunge la cât mai mulți cititori, la aproape 15 ani de când scriam primele texte din carte. Acesta este terenul din care, ani mai târziu, s-a născut și romanul Toți copiii librăresei, probabil cea mai îndrăgită dintre cărțile mele. Romanul a crescut cumva firesc din firele țesute în aceste povestiri - lucrate în perioada când traduceam Beckett.

Este singura mea carte nominalizată la Premiile Radio România Cultural, dar a avut și nominalizare la Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași și a luat Premiul revistei Tiuk! pentru proză scurtă. 

Mulțumesc Editurii Polirom, lui Adrian Botez și întregii echipe de acolo, pentru noua carte. O primesc ca pe-un miracol în vremuri incerte. 

O zi între olimpici - Despre frumusețea literaturii, la Pitești

Aseară, la Pitești, în fața unui public mai numeros ca oricând, peste 330 de oameni!, m-am străduit să vorbesc despre „Frumusețea literaturii”.
Mai emoționată ca la orice altă întâlnire, onorată și intimidată, fiindcă veniseră anume pentru întâlnirea asta cu mine cei aproape trei sute de elevi de liceu calificați la faza națională a Olimpiadei de Română, împreună cu câteva zeci de profesori însoțitori. Îi văzusem cu câteva ore mai devreme, în curtea liceului „Brătianu”, umplând până la refuz aleile, curtea, când ieșiseră de la proba scrisă (fericiți, entuziaști, unii dintre ei dornici să facem fotografii și să vorbim), dar nu îmi imaginasem că vor veni chiar așa, toți, la întâlnirea de după-amiază de la facultate, în nordul orașului.
Niciodată până acum, în nici un festival, cât de mare, și la nici o lansare, n-am fost atât de copleșită de scenă și de sala imensă, plină ochi. A fost o seară extraordinară.
După vreo două ore de discuții (am ținut să avem și un dialog după mica mea prezentare, am invitat liceenii cei mai buni dintre cei buni să mă întrebe orice doresc, iar ei au avut întrebări extraordinare, autentice, deștepte, sensibile), a urmat încă vreo oră de autografe pe cărți și întrebări puse între patru (sau șase sau opt) ochi, departe de microfoane, cu cărțile în brațe. Câtă bucurie! Cât autentic!
Am vorbit despre frumusețea de neposedat din lume, dar despre miracolul că literatura, ce să vezi, poate fi posedată. Ea ajunge să facă parte din noi, ne alcătuiește, ne modelează, ne ajută să judecăm și să luăm decizii, literatura e viață. Despre adevărurile profunde despre om pe care le căutăm în povești. Despre nevoia esențială a omului de poveste. Despre faptul că atunci când închizi cartea și stingi lumina de la capătul patului, ceea ce ai citit nu dispare. Rămâne mereu aprinsă o lumină. În tine.

Foto: O singură fotografie dintr-o zi copleșitoare. Publicul. Sunt și eu undeva în primul rând, emoționată până la cer, este chiar momentul dinaintea urcării pe scenă.

Mulțumesc tuturor - și mai cu seamă dnei profesoare Ileana Topologeanu, splendidă companie întreaga zi și căreia îi datorez prezența aici - din întreg suflețelul meu, la capătul unei întâmplări unice. De ținut minte o viață.