Aseară, la Pitești, în fața unui public mai numeros ca oricând, peste 330 de oameni!, m-am străduit să vorbesc despre „Frumusețea literaturii”.
Mai emoționată ca la orice altă întâlnire, onorată și intimidată, fiindcă veniseră anume pentru întâlnirea asta cu mine cei aproape trei sute de elevi de liceu calificați la faza națională a Olimpiadei de Română, împreună cu câteva zeci de profesori însoțitori. Îi văzusem cu câteva ore mai devreme, în curtea liceului „Brătianu”, umplând până la refuz aleile, curtea, când ieșiseră de la proba scrisă (fericiți, entuziaști, unii dintre ei dornici să facem fotografii și să vorbim), dar nu îmi imaginasem că vor veni chiar așa, toți, la întâlnirea de după-amiază de la facultate, în nordul orașului.
Niciodată până acum, în nici un festival, cât de mare, și la nici o lansare, n-am fost atât de copleșită de scenă și de sala imensă, plină ochi. A fost o seară extraordinară.
După vreo două ore de discuții (am ținut să avem și un dialog după mica mea prezentare, am invitat liceenii cei mai buni dintre cei buni să mă întrebe orice doresc, iar ei au avut întrebări extraordinare, autentice, deștepte, sensibile), a urmat încă vreo oră de autografe pe cărți și întrebări puse între patru (sau șase sau opt) ochi, departe de microfoane, cu cărțile în brațe. Câtă bucurie! Cât autentic!
Am vorbit despre frumusețea de neposedat din lume, dar despre miracolul că literatura, ce să vezi, poate fi posedată. Ea ajunge să facă parte din noi, ne alcătuiește, ne modelează, ne ajută să judecăm și să luăm decizii, literatura e viață. Despre adevărurile profunde despre om pe care le căutăm în povești. Despre nevoia esențială a omului de poveste. Despre faptul că atunci când închizi cartea și stingi lumina de la capătul patului, ceea ce ai citit nu dispare. Rămâne mereu aprinsă o lumină. În tine.
Foto: O singură fotografie dintr-o zi copleșitoare. Publicul. Sunt și eu undeva în primul rând, emoționată până la cer, este chiar momentul dinaintea urcării pe scenă.
Mulțumesc tuturor - și mai cu seamă dnei profesoare Ileana Topologeanu, splendidă companie întreaga zi și căreia îi datorez prezența aici - din întreg suflețelul meu, la capătul unei întâmplări unice. De ținut minte o viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu