Este o tristețe copleșitoare în toate și o urgență pe care e din ce în ce mai greu să o ții departe de corp. Un tremur, noapte și zi, care vine din mințile bombardate, inundate de rău. Să te zbați ca să poți să trăiești. (Unde să fugi? Unde mai există un petic de liniște? De bunătate, de lumină, de sinceritate, de autentic, de dragoste, de suferință pur personală, de... Unde un colț unde alegerile tale pentru niște valori să conteze? Unde colțul tău mic unde dacă faci lumină să rămână lumină? Unde dacă stingi, să rămână stins. Lumea a devenit deodată prea mică - e absolut totuna unde te afli, răul te-ajunge peste tot, intră prin fisuri invizibile, se insinuează ca fumul, murdărește tot, este.) Din ce în ce mai greu de trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu