Discutiile despre generatii acapareaza prima seara a Colocviilor revistei Transilvania.
Inteleg ca asa se cam intampla peste tot.
In ziua doi, Dan C. Mihailescu (asa de tacut aseara) se trezeste la 6 dimineata si, la 11 trecute fix, cu un carnetel in mana, incepe sa zica.
Face o comparatie cu rafturile dintr-o camara. Conceptul e util, sa intelegem, in primul rand pentru critici. Cand unul dintre ei intra in camara, trebuie, cat de cat, sa exista o ordine - borcanele cu zacusca intr-n raft, cele cu dulceata in altul. Abia apoi te uiti pe eticheta, vezi detaliile.
Discutiile se incing intre critici. Ion Pop, ce deliciu trebuie sa fie sa il ai profesor, Dan C. Mihailescu, incantator ca intotdeauna... Marin Mincu, ceva cam agresiv, nu in concepte, ci in forma... Paul Cernat, Angelo Mitchievici, diplomati, dar fermi pe pozitie. Daniel Cristea Enache, eleganta intruchipata si o acuratete a discursului, incat il banuiesti ca-si face, cumva, niste scheme; stie exact de unde incepe si pe unde se plimba ca sa aterizeze la fix.
Vorbesc putin sau deloc poetii, prozatorii. O. Nimigean se scutura de tacere si spune ca niciodata nu intelege de ce astfel de discutii.
Ma bucur.
Si eu ma simt cam straina, desi discutiile sunt cum nu se poate mai interesante. Straina ma simt de incadrarea in vreo "generatie". Cum sa vrei, borcanas, sa stai cuminte intr-un raft?
Nu mai departe de zilele trecute, fui prezentata unui critic care, fara sa-mi fi citit povestioarele, dadu din mana a scarba, ca lui nu-i plac douamiistii porcosi... :))
Asadar, ajung la pitbullul sfios.
Generatiile sunt, ma gandeam, ca rasele de caini.
Sa zicem ca douamiistii sunt ca pitbulii. Se tot spune de cainii astia la stiri ca sunt criminali ("ce au adus nou in literatura?", "secretiile vaginale!"). Cati sunt insa victime ale generalizarii? Ne reprezinta pitbullul de la stiri?
Pe strada mea, un pitbull ciocolatiu si un canis alb sunt plimbati de mana aceluiasi stapan. Intr-o zi imi fac curaj: "as putea sa-l mangai pe pitbull, va deranjeaza?"
Cainele de ciocolata se ridica pe mine cu labele din fata. Ma linge de nu ma pot salva. Rad cu lacrimi.
Stapanul imi zice: "Toata lumea il mangaie pe canis. Au vazut la stiri ca astilalti sunt agresivi. Pro TV-ul... Si el, saracul, vrea si el mangaiat! Sunteti prima care vine la el!"
Sunt si eu un pitbull ciocolatiu. Dar n-am spus-o. Doar a tacut o gramada si Radu Vancu, iar el vorbeste asa de bine!
PS:
1. Au luat premii Dan C. Mihailescu si Ovidiu Nimigean.
2. Mi-a parut tare rau ca n-a venit si Ion Muresan.
2 comentarii:
ceva care poate ca o sa ti-l mai apropie pe Dan C (in ciuda borcanaselor lui): adora teatrul (in schimb, nu merge la cinema...)
Mi se pare normal! :)
Trimiteți un comentariu