14 iunie 2008

De unica folosinta

Nu mai suport şantierul din faţa blocului. Găsesc soluţia: doape pentru urechi, de la farmacie. Sînt portocalii, legate cu şnur roşu între ele, să le ţii pe după gît, ca pe căştile iPod-ului. Observ abia după cîteva zile ce scrie pe punguţă: erau de unică folosinţă! Iar eu le-am folosit şi răsfolosit, zile în şir. Ei... Dar sînt alte lucruri, mult mai importante, care chiar că ar trebui să fie de unică folosinţă, şi nu mai scrie asta pe ele. Sigur, nici n-ar avea cum - sînt ele însele lucruri din cele scrise, spuse...

2 comentarii:

şaptecapete spunea...

De fapt totul e de unică folosinţă... fiindcă mereu e o altă clipă, o altă lumină, o altă undă de suflet... Orice toloneală e nouă, e altfel decît celelalte, e o "premieră"...

Vera spunea...

Şaptecapete, tu ai dreptate şi e tare frumos ce spui. Dar tu ai şapte guri, paisprezece ochi... Mă întreb cum vezi tu lumea, de fapt. Închizi treisprezece ochi, priveşti cu unul singur lumina nouă? Cu cîte nări adulmeci premierele?