Cînd prindeam porumbeii de pe terasă, ca să le scot aţele încurcate la picioare, le spuneam - "nu te zbate, nu te zbate..." - şi pînă la urmă stăteau, mai ales cînd îi întorceam cu aripile în jos. Şi revin şi acum, zi de zi sînt aici. Pasărea de pe inimă trebuie domolită cu tăceri. Pasărea de pe inimă are inima ei, spaimele ei. Pasărea de pe inimă are o pasăre pe inima ei, care are o pasăre pe inima ei, care are o pasăre pe inima ei, mică, mică, mică şi care se zbate dacă îi pui mîna în creştet.
Oh! Pe tamburul metalic al cutiei lui Nabokov sînt fin încrustate, dulce repetîndu-se, cuvinte-nestemate ce strălucesc, sclipesc, lucesc, scînteiază... Iar pasărea? Pasărea-i Sirin!
Tolba mi-e plină cu boabe străvezii de bucurie, iar de povestit, se știe, piticii au vorbe multe și mărunte și le presară ca pe semințe care prind rădăcini fine în pămîntul gras și dau roade neșteptat de parfumate și de rotunde; tot să le înfuleci dacă ești lacomă!Poftă bună, și ție și pasărei neliniștite,și fie-vă zbaterea lină și aducătoare de fericire...
14 comentarii:
O să zboare!
Mîngîiată pe creştet, pasărea neştiutoare se zbate, se agaţă cu ghearele şi mai bine. E pasărea mea, o iubesc. Fără pasărea ei, colivia nu e nimic.
O colivie goală e ceva foarte trist! Dar pasărea ar trebui sa stea liniștită într-însa și totul ar fi bine...
Cînd prindeam porumbeii de pe terasă, ca să le scot aţele încurcate la picioare, le spuneam - "nu te zbate, nu te zbate..." - şi pînă la urmă stăteau, mai ales cînd îi întorceam cu aripile în jos. Şi revin şi acum, zi de zi sînt aici.
Pasărea de pe inimă trebuie domolită cu tăceri. Pasărea de pe inimă are inima ei, spaimele ei. Pasărea de pe inimă are o pasăre pe inima ei, care are o pasăre pe inima ei, care are o pasăre pe inima ei, mică, mică, mică şi care se zbate dacă îi pui mîna în creştet.
Ei, la inima aceea mică, mică, mică e neaparat nevoie de un pitic! Piticul sînt eu!!!
Piticii au în loc de inimă cutii muzicale.
Cutiile muzicale au manivelele învîrtite de Nabokov!
Oh! Pe tamburul metalic al cutiei lui Nabokov sînt fin încrustate, dulce repetîndu-se, cuvinte-nestemate ce strălucesc, sclipesc, lucesc, scînteiază... Iar pasărea? Pasărea-i Sirin!
Cred că te-ai scufundat atît de mult în Nabokov, încît percepi toate întîmplarile în lumina lui specială, stranie...
E pasărea mea.
Ba-i și a mea dacă mi-o dai!
Vino cu grăunţe de vorbe bune dimineaţa devreme, şi n-o speria, şi povesteşte-i, şi poate n-o să se mai zbată aşa, şi-o să cînte pentru tine.
Tolba mi-e plină cu boabe străvezii de bucurie, iar de povestit, se știe, piticii au vorbe multe și mărunte și le presară ca pe semințe care prind rădăcini fine în pămîntul gras și dau roade neșteptat de parfumate și de rotunde; tot să le înfuleci dacă ești lacomă!Poftă bună, și ție și pasărei neliniștite,și fie-vă zbaterea lină și aducătoare de fericire...
Pitic Bun...
Trimiteți un comentariu