Aveam, în casa aceea mare unde am locuit singură nouă ani, o oglindă ciobită pe care scrisesem cu marker argintiu Lessness. Aveam şi-un balcon. Şi-o putină pe care o umplusem cu pămînt şi-n care pusesem seminţe de flori, luate de la o ţigancă. Se dovediseră buruieni. Mă obseda şi floricica aceea crescută din balega uscată.
De marcat săptămîna asta cu un Lessness. O mînă te respinge, o mînă ţi se întinde - nici nu ştii care-ţi face un bine mai mare.
Azi mi-a plăcut: "Caii trăgeau vînturi şi se bălegau de parcă s-ar fi dus la bîlci. N-am văzut pe nimeni în genunchi." (Expulzatul lui Beckett)
8 comentarii:
Da, Vera, dar în cazul tău se adevereşte că less(ness) is more(ness)! :)
De căutat "Beckett pur și simplu", de Octavian Saiu, studiu in trei volumașe, apărute la Ed. Paideia, 2009. Ajută...
Radu, nu, n-am primit nici o adeverinţă din asta... :)
Hobbitul: Da, ştiu de cele trei. Am bucuria să îl întîlnesc în fiecare an pe Octavian Saiu - vine la festivalul de teatru din Sibiu, tocmai din Noua Zeelandă. Moderează întîlnirile şi conferinţele din fiecare dimineaţă, cu artiştii şi regizorii. Cum festivalul are mereu şi stand de cărţi, aşteptăm luna mai ca să le luăm şi să spunem şi mulţumesc autorului.
Deocamdată, citim şi recitim Beckett, pur şi simplu.
Mi-am amintit şi că D.C.M. a povestit despre carte, acum vreo două luni:
http://www.protv.ro/emisiuni/shows/omul-care-aduce-cartea/video-octavian-saiu-beckett-pur-si-simplu/33712/pagina-6.html
Eu aș fi ales alt citat din Expulzatul: "Poți ști vreodată de ce-ți vine să rîzi?"
Cîte n-ar fi... "Îmi veni cheful, apoi mă părăsi, să dau foc şopronului." Şi calul privind pe fereastră, în timpul nopţii...
N-am chef să fac o postare nouă, aşa că o să zic aici.
De cînd m-am întors, mi se pare ridicol să mai citesc, la cafeaua de dimineaţă, ziarele. În schimb, mi se pare esenţială groapa din stradă, plină cu apă de ploaie. Trei copii pe bicicletă o vînează cu poftă, în şir indian. Primul o taie aruncînd valuri de-o parte şi de alta. Al doilea îl urmează; al treilea, mult mai mic, venind pe-o bicicletă pitică, îi strigă primului: "Te-ai umplut de diaree!". Şi rîd, cum rîd! Dacă dumnezeu există, el s-a cuibărit în groapa cu apă şi-n cuvîntul care sună minunat în gura copilului, şi ne roagă să nu-i mai scriem numele cu literă mare.
În urma copiilor, o maşină albă cu numărul ABS. Tot pe aici, uneori, trece o maşină roşie cu numărul VAN.
Hehe, în curând din maşina roşie va coborî al patrulea copil care dovedeşte că Dumnezeu există. :)
Trimiteți un comentariu