Acum ar trebui să-l descriu pe înger împreună cu liftul, casa scărilor, palierul, cele patru apartamente, camerele lor, balcoanele, debaralele, oamenii ce locuiesc aici... Un înger greu de definit, de prins de fulgi și tras la răspundere, de scărpinat la aoreolă... Blocul nostru are 10 îngeri, cîte unul de ficare etaj, așezați cam incomod unul peste altul. Prin ei trece curentul electric și apa din conducte, rece sau caldă. Peste cei 10 îngeri e o terasă și ea înger! Iar pe terasă sînt antene. La cutremur îngerii s-au cam crăpat pe la pereții interiori...
Am un înger nou în cartier! Cîntă la trompetă. Cîntă chiar acum, cînd vă scriu! De undeva din dreapta, printr-o fereastră deschisă, răsună acordurile, un jazz destul de spectaculos. Îngerul nu e începător. Au tăcut şi mierlele. Ştiam eu de ce nu vreau să mă mut de aici şi refuz să văd răul. Aşteptam un înger cu trompetă, padabadapampam...
Nu trebuie să ne mirăm că ne întîlnim mereu cu îngerii. Azi am fost la un anticariat de pe strada mea. Îngerul sta la calculator. I-am cerut să îmi caute Eseul englez, din colecția B.P.T., apărută mai demult în două volume, din care am rătăcit pe primul, unde era un pamflet teribil al lui Swift. Păcat, mi-a zis îngerul, am pierdut baza de date de pe calculator, nu pot căuta. Dar cartea s-a ieftenit foarte mult, cam la 30 lei, nu o mai avem sigur. Am rămas cu buza umflată. Va trebui să caut prin mormanele de cărți din casă volumul cu pricina. Nici la poștă nu am avut spor, coadă prea mare, îngerii lipseau cu desăvîrșire...
Îngerii sînt peste tot. Trebuie doar să știi să-i depistezi, să-i recunoști, să nu te îndoiești că o cărămidă măcintă de ploi, de exemplu, nu ar fi chiar un înger,sau un brusture, sau un stîlp de telegraf...
La poştă îngerii vin în plicuri. Mari, plutind graţie bulinuţelor de aer de sub foiţa albă, doldora de bunătăţi sub penele ostenite, cu ştampile-n frunţile rotofeie. Alţi îngeri nu-s în oficiile poştale. Doar drăcoaice suduind faţă cu calculatorul, tastînd în disperare adrese, cifre de facturi, coduri interminabile...
Și-apar și îngerii tăcuți, copleșiți de povoara de-a aduce mereu bucurie, fericire, bunăvoie, stafide și portocale, geamuri limpezi în aerul verii, scrisori benefice, vești frumoase din care te hrănești mult timp...
Povara de-a aduce bucurie... Veşti şi poveşti, vechi poveşti mîzgălite pe-o parte de mîna care caută bucuria construind-o pentru celălalt. Şi îngerii slăbesc, făcînd cale întoarsă cu povestea, călătorind prin ploi de început de vară, picuraţi în puful roz de mimoză din spinare, slăbesc tot mimînd fericirea, tot fericind destinatarii. În vremea asta, pe alte portative călătoresc veştile rele, fericind trepăduşii, şi călătoresc şi tăceri pe portativele uscate unde-au murit scrisorile.
15 comentarii:
hiii, ce seamănă cu îngeroiul meu. al meu de fapt nu prea are voie să fie înger balustrard, e mai mic pe scara ierarhică, proteguieşte doar canapeaua.
M-am gîndit care ar putea fi îngerul de la etajul meu. Nu exclud obiectele. Și ele pot fi îngeri. Nu cumva beau apă dintr-o cană ce-i înger?
Ora25: Seamănă, seamănă! Îmi plac de mor animăletele albe.
Hobbitul:
Îngerul alb de la etaj vrea şocîţei în foetaj. Să îi învîrtă-n furculiţă de codiţă. Miam!
Şi tot pentru Hobbit: Îngerul meu de la etaj e o nucă de cocos care ştie că nu va fi mîncată.
LA MULTI ANI, LA MULTI ANI, LA MULTI ANI!!!
Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te binecuvinteze, copil bun!
Mulţumesc, Ioana! Numai bine şi ţie.
De fapt îngerul e tot etajul la care stau!
Acum ar trebui să-l descriu pe înger împreună cu liftul, casa scărilor, palierul, cele patru apartamente, camerele lor, balcoanele, debaralele, oamenii ce locuiesc aici... Un înger greu de definit, de prins de fulgi și tras la răspundere, de scărpinat la aoreolă... Blocul nostru are 10 îngeri, cîte unul de ficare etaj, așezați cam incomod unul peste altul. Prin ei trece curentul electric și apa din conducte, rece sau caldă. Peste cei 10 îngeri e o terasă și ea înger! Iar pe terasă sînt antene. La cutremur îngerii s-au cam crăpat pe la pereții interiori...
Am un înger nou în cartier! Cîntă la trompetă. Cîntă chiar acum, cînd vă scriu! De undeva din dreapta, printr-o fereastră deschisă, răsună acordurile, un jazz destul de spectaculos. Îngerul nu e începător. Au tăcut şi mierlele.
Ştiam eu de ce nu vreau să mă mut de aici şi refuz să văd răul. Aşteptam un înger cu trompetă, padabadapampam...
Nu trebuie să ne mirăm că ne întîlnim mereu cu îngerii. Azi am fost la un anticariat de pe strada mea. Îngerul sta la calculator. I-am cerut să îmi caute Eseul englez, din colecția B.P.T., apărută mai demult în două volume, din care am rătăcit pe primul, unde era un pamflet teribil al lui Swift. Păcat, mi-a zis îngerul, am pierdut baza de date de pe calculator, nu pot căuta. Dar cartea s-a ieftenit foarte mult, cam la 30 lei, nu o mai avem sigur. Am rămas cu buza umflată. Va trebui să caut prin mormanele de cărți din casă volumul cu pricina. Nici la poștă nu am avut spor, coadă prea mare, îngerii lipseau cu desăvîrșire...
Îngerii sînt peste tot. Trebuie doar să știi să-i depistezi, să-i recunoști, să nu te îndoiești că o cărămidă măcintă de ploi, de exemplu, nu ar fi chiar un înger,sau un brusture, sau un stîlp de telegraf...
La poştă îngerii vin în plicuri. Mari, plutind graţie bulinuţelor de aer de sub foiţa albă, doldora de bunătăţi sub penele ostenite, cu ştampile-n frunţile rotofeie.
Alţi îngeri nu-s în oficiile poştale. Doar drăcoaice suduind faţă cu calculatorul, tastînd în disperare adrese, cifre de facturi, coduri interminabile...
Și-apar și îngerii tăcuți, copleșiți de povoara de-a aduce mereu bucurie, fericire, bunăvoie, stafide și portocale, geamuri limpezi în aerul verii, scrisori benefice, vești frumoase din care te hrănești mult timp...
Povara de-a aduce bucurie...
Veşti şi poveşti, vechi poveşti mîzgălite pe-o parte de mîna care caută bucuria construind-o pentru celălalt. Şi îngerii slăbesc, făcînd cale întoarsă cu povestea, călătorind prin ploi de început de vară, picuraţi în puful roz de mimoză din spinare, slăbesc tot mimînd fericirea, tot fericind destinatarii.
În vremea asta, pe alte portative călătoresc veştile rele, fericind trepăduşii, şi călătoresc şi tăceri pe portativele uscate unde-au murit scrisorile.
Trimiteți un comentariu