3 mai 2010

Ingerul de la etaj



Era o astfel de zi.

15 comentarii:

Anonim spunea...

hiii, ce seamănă cu îngeroiul meu. al meu de fapt nu prea are voie să fie înger balustrard, e mai mic pe scara ierarhică, proteguieşte doar canapeaua.

hobbitul spunea...

M-am gîndit care ar putea fi îngerul de la etajul meu. Nu exclud obiectele. Și ele pot fi îngeri. Nu cumva beau apă dintr-o cană ce-i înger?

Veronica spunea...

Ora25: Seamănă, seamănă! Îmi plac de mor animăletele albe.

Veronica spunea...

Hobbitul:
Îngerul alb de la etaj vrea şocîţei în foetaj. Să îi învîrtă-n furculiţă de codiţă. Miam!

Veronica spunea...

Şi tot pentru Hobbit: Îngerul meu de la etaj e o nucă de cocos care ştie că nu va fi mîncată.

ioana spunea...

LA MULTI ANI, LA MULTI ANI, LA MULTI ANI!!!

Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te binecuvinteze, copil bun!

Veronica spunea...

Mulţumesc, Ioana! Numai bine şi ţie.

hobbitul spunea...

De fapt îngerul e tot etajul la care stau!

hobbitul spunea...

Acum ar trebui să-l descriu pe înger împreună cu liftul, casa scărilor, palierul, cele patru apartamente, camerele lor, balcoanele, debaralele, oamenii ce locuiesc aici... Un înger greu de definit, de prins de fulgi și tras la răspundere, de scărpinat la aoreolă... Blocul nostru are 10 îngeri, cîte unul de ficare etaj, așezați cam incomod unul peste altul. Prin ei trece curentul electric și apa din conducte, rece sau caldă. Peste cei 10 îngeri e o terasă și ea înger! Iar pe terasă sînt antene. La cutremur îngerii s-au cam crăpat pe la pereții interiori...

Veronica spunea...

Am un înger nou în cartier! Cîntă la trompetă. Cîntă chiar acum, cînd vă scriu! De undeva din dreapta, printr-o fereastră deschisă, răsună acordurile, un jazz destul de spectaculos. Îngerul nu e începător. Au tăcut şi mierlele.
Ştiam eu de ce nu vreau să mă mut de aici şi refuz să văd răul. Aşteptam un înger cu trompetă, padabadapampam...

hobbitul spunea...

Nu trebuie să ne mirăm că ne întîlnim mereu cu îngerii. Azi am fost la un anticariat de pe strada mea. Îngerul sta la calculator. I-am cerut să îmi caute Eseul englez, din colecția B.P.T., apărută mai demult în două volume, din care am rătăcit pe primul, unde era un pamflet teribil al lui Swift. Păcat, mi-a zis îngerul, am pierdut baza de date de pe calculator, nu pot căuta. Dar cartea s-a ieftenit foarte mult, cam la 30 lei, nu o mai avem sigur. Am rămas cu buza umflată. Va trebui să caut prin mormanele de cărți din casă volumul cu pricina. Nici la poștă nu am avut spor, coadă prea mare, îngerii lipseau cu desăvîrșire...

hobbitul spunea...

Îngerii sînt peste tot. Trebuie doar să știi să-i depistezi, să-i recunoști, să nu te îndoiești că o cărămidă măcintă de ploi, de exemplu, nu ar fi chiar un înger,sau un brusture, sau un stîlp de telegraf...

Veronica spunea...

La poştă îngerii vin în plicuri. Mari, plutind graţie bulinuţelor de aer de sub foiţa albă, doldora de bunătăţi sub penele ostenite, cu ştampile-n frunţile rotofeie.
Alţi îngeri nu-s în oficiile poştale. Doar drăcoaice suduind faţă cu calculatorul, tastînd în disperare adrese, cifre de facturi, coduri interminabile...

hobbitul spunea...

Și-apar și îngerii tăcuți, copleșiți de povoara de-a aduce mereu bucurie, fericire, bunăvoie, stafide și portocale, geamuri limpezi în aerul verii, scrisori benefice, vești frumoase din care te hrănești mult timp...

Veronica spunea...

Povara de-a aduce bucurie...
Veşti şi poveşti, vechi poveşti mîzgălite pe-o parte de mîna care caută bucuria construind-o pentru celălalt. Şi îngerii slăbesc, făcînd cale întoarsă cu povestea, călătorind prin ploi de început de vară, picuraţi în puful roz de mimoză din spinare, slăbesc tot mimînd fericirea, tot fericind destinatarii.
În vremea asta, pe alte portative călătoresc veştile rele, fericind trepăduşii, şi călătoresc şi tăceri pe portativele uscate unde-au murit scrisorile.