.JPG)
.JPG)
Zile de vacanţă. Viaţă de pisicoanţă.
O jenă tot mai mare de-a povesti.
O muscă în casă. După două-trei zile, mă mir cum de voiam, la început, să o prind. E ditamai pedeapsa şi-aşa pe capul ei, bîntuie singură din cameră în cameră, trasează paralelipipede şi sinusoide căutînd, căutînd ceea ce n-o să găsească. E singură. Ba în sufragerie, ba în dormitor. Holul e lung. Fereastra i-o deschid degeaba. Mi-amintesc de închisoarea de catifea.
12 comentarii:
Ce kafkiană e musca euclidiană... :)
Pisicăraie, muște captive în "închisoarea de catifea": totul e pregatit pentru o altfel de lume!
@ Radu Vancu: Dar după Lobacevski, ar mai trebui să fie încă o muscă paralelă cu asta, ca să se întîlnescă la infinit!
Musca mea, Radu, hobbit, balaur, e nimic faţă de porumbelul alb din biblioteca hobbitului.
Frumoasa menajerie! Imi plac toamnele din Romania. Pe ala alb patat cred ca l-am mai vazut odata într-o poza.
Toamnele, da. Dar ce s-a întîmplat cu blogul tău-vostru?
N-a ajuns comenatariul meu de ieri?
Nu...
Prin primavara mi-am dat seama ca blogul nu serveste la comunicare, si ca degeaba stau agatat de el, ca imi pierd vremea. Nu mai stiam nimic de prietenii care-mi citeau blogul si-mi mai lasau cîte un comentariu, dar îmi inchipuiam ca tinem legatura samd. Asa ca l-am sters. Apoi le-am scris mailuri lungi tuturor prietenilor, explicindu-le ca nu mai stiu nimic de ei, de cînd cu blogul, si ca as vrea sa ne intoarcem la scrisori. Dup-aia, pentru ca aveam o gramada de timp liber, am inceput sa alerg, în mai am alergat cursa de 20 de km de la Bruxelles, si mai alerg si azi. Incet incet diversele cunostinte de pe internet m-au sters din blogroll; m-am simtit foarte usurat. In iulie, toti prietenii carora le-am scris mi-au raspuns - am primit cîteva mailuri f lungi. Am aflat ca o prietena divortase de un an, ca alti prieteni se mutau din Vancouver pe insula Victoria, altii aveau un al doilea copil si tot asa. Pina acum nu am apucat sa le raspund. Ar trebui sa scriu si eu niste cearsafuri, sa raspund la toate punctele, sa le spun ce mai fac, si deocamdata nu-mi vine.
Îmi pare rău că l-ai șters, era așa de elegant și plăcut de citit (printre cititori fiind, iată, și oameni care altfel nu te cunosc), dar te înțeleg, fiindcă și eu tot întorc spatele blogului și netului în general, apoi revin... Poate era bine să îl fi păstrat așa, suspendat.
Simt și eu așa, că ăsta e un fel de loc unde ne uităm unii la alții doar prin cîte-un meschin ochi de geam, foarte iluzorie treabă, fiindcă ochiul ori e murdar sau vopsit în vreo culoare pe o parte sau alta, ori ne uităm pe ochiuri diferite și credem că ne vedem...
Stîrnim simpatii, antipatii, și totul se bazează, vai și-amar, pe cîte-un ochi de geamlîc.
Asta mă amărăște mai tare, iluzia frumuseții și-a seninătății, la fel ca și forța unor emoții, adesea negative, bazate pe mai nimic.
Dar scrisorile se pot practica în paralel cu toate astea...
Alergatul! Foarte mișto! Bănuiesc că pe acolo nici nu vă fugăresc cuțălăii. Iar eu, hopa sus pe bicicletă, tot în perioada de divorț internăutic.
P.S.: Ușurarea pe care ai simțit-o cînd ai văzut că blogul este șters din blogroll-uri, după o vreme. Da! Mărturisesc sora vitregă (deja mărturisită): apăsarea resimțită de mine cînd am văzut cotlonul meu agățat în blogroll-uri. Așa au apărut primele dorințe să șterg tot, măcar să opresc.
Depinde de fiecare, de destinatarii propuși. În fine, mă bucur că am putut vorbi. :)
stiu ca pot sa am si blog si sa trimit scrisori, de-aia ziceam ca de fapt nici scrisori n-am chef sa scriu, ptr ca nu de asta l-am inchis. imi place ideea ca pot inchide cu totul o fereastra, asa cum - din cauza ca in ultimii 10 ani am fost pe drumuri - periodic ma bate gindul sa schimb orasul/tara/continentul. Ceea ce n-o sa facem, ptr ca si eu si Rîma Roz sintem f sedentari si avem parinti acasa, dar uneori ma gindesc cum ar fi sa caut o slujba la Singapore, si apoi ma vad intr-un apartament la etajul 50, ma uit pe geam, sau sint intr-un taxi si ploua torential, bine, si dup-aia ma vad certindu-ma cu seful meu chinez, care e nemultumit de mine, tocmai a descoperit ca-s un român lenes care la ora cinci(!) deja pleaca acasa. Poate ca la un moment o sa deschid un alt blog, mi-ar placea sa mai postez muzica, o sa mai vad. Oricum, ti-am pastrat blogul in reader, asa ca il citesc, ma uit pe poze. Si eu ma bucur ca am stat de vorba :)
Trimiteți un comentariu