5 septembrie 2012

Cinci, cu pete de sălbatic

În locul unde nu se întîmplă niciodată nimic, mereu se întîmplă ceva.
Zile de leneveală împestrițată de întîmplări incredibile, ore lungi ca un fundal nesfîrșit pentru izbucnirile fantastice ale unei realități sălbatice, imprevizibile. Pete violente de culoare pe un fond infinit.

Încîntătoare vizitele la bunici și unchi, la cafea, cu acel obicei de a întîmpina oaspetele cu o tăviță pe care se află un bol cu dulceață - de mure, de gutui -, lingurițe și pahare cu apă, guști dulceață, iei o gură de apă, pui lingurița în pahar și tava merge la următorul. Te pomenești că spui cîteva cuvinte în rusă, uite că mai știi, dar se înțelege suficient și în sîrbește, ne amuzăm cum de multe ori o luăm pe ocolite în englezește, cînd de fapt cuvîntul căutat este, în română și sârbă, identic, cel mult cu terminația diferită. Sub nasul nostru.
Vecinii din familie povestesc de femeia împușcată zilele trecute, în preajmă, de un sătean care a tras două gloanțe după o vulpe. Primul în vulpe, al doilea în femeie.

Motanul gri, veteranul, merge la pas ca un cîine, mă bucur enorm de compania lui, îi vorbesc în română, oricum el știe tot, e o fiară cu vocișoară delicată, știți genul, adorabil, luptătorul leneș, gata să te și sfîrtece dacă te oprești din mîngîiere cînd el mai dorește.
Prada pe care mi-a adus-o aseară, la cinci minute după ce-am rămas singură acasă, mă face ca azi să lucrez pe terasa cu geamuri. Gata cu șlapii pe peluză. Motănilă se uită întrebător de după geamuri, ezită, hei, de ce nu vii? Prada face înconjurul comunității azi, poate ca vulpea, nu știu.
Toate acestea vor deveni amintiri.

Cosmopolis pleacă la tipar.

Vizita celor de la biblioteca din Kragujevac, pentru stabilirea întîlnirilor. Îmi aduc revista cu povestirea tradusă în sîrbește - Sîmburi, din Roșu, roșu, catifea, tradusă de Oana Ursulescu. Mă amuz constatînd că pot să o citesc (desigur, lucru posibil doar cunoscînd originalul), traducerea pare foarte fidelă. Mulțumesc aici.
Întîlnirile, săptămîna viitoare toate.
Leneveala continuă. Așa.






5 comentarii:

ora25 spunea...

raiul pe pământ. eu cred că intenţionat te-au aşteptat cu pisici, veveriţe şi libelule. şi cu vulpea dintr-o poveste mai friguroasă.

Veronica spunea...

La vulpea Fainei m-am gîndit și eu imediat.
Este rai, dar raiul vine întotdeauna la pachet cu un iad. Și un curcubeu cu multe nuanțe între ele, dealuri, dealuri.
Am învățat sunetele, am învățat casa, e totul aici și nu e nimic.
Mi-e dor. Mă repet. Dar va fi jale în ziua plecării, știu sigur.

ora25 spunea...

poate când se va decanta în amintire va fi şi mai uşor de privit rai
uff :(
cel puţin îmi amintesc cum e să tânjeşti după iadul de-acasă şi să fii gata să fugi cât mai repede din raiul altuia

Veronica spunea...

Ciob matinal pentru Ora animalieră: veverița bea apă din piscină.
Nu a plouat de trei luni.

Atîta liniște, încît aș putea să împart și altora cu găleata.

ora25 spunea...

:) Vera vevera! Chiar împarţi.