Trifoi, zori, topaz pe buză

Uite-aşa, când nu te aştepţi, aşa se iveşte gândul cu "cea mai fericită zi din anul trecut" - şi imaginea unei pisici care te aşteaptă la uşă cu un trifoi în bot, frământând podeaua cu labele. Un şir de asemenea zile, vara trecută, când mergând pe la ea în lipsa stăpânilor inventam de fiecare dată la metrou o carte nouă de scris, şi o compuneam cu fervoare în gând, cu cheia străină în buzunar, aşteptând pe peron, şi urcând scările, şi legănându-mă pe bulevardul necunoscut, şi o terminam printre blocuri, se risipea. Pisica, la uşă. Şi apoi ziua când vii pe jos de la târgul de carte, s-a lansat fluturele de mai, a plouat toată ziua, iarba e verde şi nu-ţi vine să crezi ce-ai făcut. Treci pe lângă hotel, mergi încet către casă, singur-singur, vara pisicii e încă departe. Trebuia să fie despre fericire. Nu e. Noapte bună.