14 aprilie 2020

Trei cărți - pentru că eram liberi

Mă va întrista foarte tare să aud – deja începea să se-audă – că izolarea asta ne ajută să scriem, că se coc atâtea cărți acum, că „avem atâta timp”. Izolarea asta, cușca asta de tip nou, a adus doar mizerie. Doar nefericire și piedici.
Cărțile mele erau pregătite deja. Am intrat în anul 2020 știind că o să-mi apară trei cărți. Romanul Toți copiii librăresei era gata din toamnă și a apărut în ianuarie. A prins doar o lună și jumătate în libertate, însă s-a descurcat bine. A doua carte, continuarea romanului O vară cu Isidor, ticluită de mult, am încheiat-o în ianuarie și este în lucru la editură, pleacă la tipar în curând. Cea de-a treia carte, o biografie romanțată, a unui pictor ales nu de pe o listă, ci prin îndrăgostire, este la mine. Scrisesem cam jumătate din ea înainte de impunerea izolării. La cealaltă jumătate scriu acum – mult mai greu. Îmi lipsesc enorm plimbările, care echivalau cu gânditul. Nu poți gândi la fel de limpede într-o cușcă, fie cușca și tapetată cu catifea. Îmi lipsesc străzile, îmi lipsește vântul pe față, îmi lipsesc glasurile oamenilor, păsările din parc, posibilitatea unor întâlniri neașteptate și, mai ales, florile pe care le aduceam acasă și pe care le așezam obsesiv în vaze, puține, aerisite, frumos conturate pe perdea, liniștitoare când le priveam din pat, în ceasuri de leneveală – parte din pregătirea pentru scris. Toate-mi lipsesc. Scrisul e înfiorător de greu fără plimbări, fără mersul pe jos. Dar primul draft al biografiei romanțate se apropie de final chiar și așa: încă două-trei săptămâni de scris zilnic.
Revin de unde-am plecat: mă va întrista foarte tare – ba nu, mă va enerva foarte tare – să aud la capătul anului ce bine ne-a prins izolarea, ce mult am produs. Dacă se va vorbi de scriitori ca de niște găini ouătoare, ca de niște vaci de dat lapte, captivi și productivi în cuști și în staule, mă voi enerva foarte tare. Tot ce s-a făcut, puțin, mult, s-a făcut în primul rând pentru că eram liberi. Când eram liberi. Mai apoi, doar în ciuda faptului că nu mai eram.

Niciun comentariu: