Era o astfel de zi.
Pe bulevard, singură, am trecut, m-am întors - și-am privit soarele prăbușit, viu colorat, foarte puțin strivit - nu de pași, mai degrabă de propria greutate, în cădere. Mă opresc mereu și privesc flori căzute pe asfalt, scăpate din buchete. Dar floricica asta atât de viu colorată pe asfaltul umed altceva încerca să îmi spună. Ceva despre anul care s-a dus. O păstrez aici. Vorbește mai mult decât mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu