Mulțumesc pentru scrisori

Am reușit astăzi să mă așez și să citesc pe îndelete cele douăzeci și șase de scrisori primite de la copiii și adolescenții întâlniți la Iași, la FILIT. 

Sunt elevii de la întâlnirile din licee - Colegiul Național Iași și Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași -, precum și de la Palatul Copiilor, copii care mi-au strecurat la autografe și câte o scrisoare, o filă de jurnal, un plic cu câteva rânduri și eventual un desen.

Le-am citit pe toate cu mare atenție azi, așezată la birou, cu cafeaua alături. Toate mi-au plăcut mult, iar câteva mi-au produs o adevărată încântare. Mă interesează mult părerile acestor cititori. 

Scrisul meu este ca o cutie cu bomboane de ciocolată. În întreaga cutie, doar două sunt poleite - sunt aceste cărți ale mele pentru copii. Toate celelalte, și ele diferite între ele, sunt destinate adulților. Mai mult, apropo de aceste unice bomboane poleite, eu consider, de fapt, că am scris o singură poveste pentru copii: Povestea lui Isidor. 

Mă bucur, desigur, de succesul neprevăzut al acestei povești (succes cu care, mărturisesc, am avut o relație ambiguă în primii ani, căci m-am temut că el va acoperi totul ca un val, munca mea de dinainte și de după, scrisul meu obișnuit, cel care e atât de important pentru mine). Mă bucur de reacțiile pline de dragoste pe care le primesc. Îmi doresc, desigur, ca Isidor să îi conducă mai departe, la cărțile (nu neapărat ale mele!) pentru adulți. Să rămână, adică, oameni care citesc. Asta e miza. Și am senzația că asta deja se întâmplă.

Scrisorile acestea, inocente și mature, grijuliu redactate, care răspund și pun întrebări, mi-au dat speranță. Le mulțumesc pentru asta! Copiilor și îndrumătorilor lor. 

FILIT 2025, experiența mea

Înapoi acasă, aș vrea să scriu și eu câteva impresii la capăt de FILIT. Fiindcă acolo, de pe meschinul telefon, n-aveam cum.

Răsfățați și respectați. Așa se simt scriitorii la cel mai important festival de literatură și traducere din România. Sper că și cititorii. Pentru mine, așa a fost. M-am simțit răsfățată și respectată, nu mi-a lipsit nimic, am fost copleșită. Cel mai intens, dens, rotund și fără de fisură festival la care-am participat vreodată. Știu, avem tendința să exagerăm aici. Îmi aleg atentă cuvintele. Eu așa ceva nu am mai trăit.

„Ce înseamnă FILIT pentru dumneavoastră?” Întrebarea vine rapid, cu microfonul în față trebuie să răspunzi. Și te auzi zicând adevărul: „Pentru mine, FILIT înseamnă ieșirea din singurătate”.

Și tot adevărul, în unica discuție telefonică cu mama mea de departe, care adesea mă ceartă pentru izolarea mea: „Mama, ăștia sunt prietenii mei.”

Șase evenimente înșirate unul după altul, întâlniri cu elevi de școală, de liceu, cu studenți, cu adulți. Însumând multe ore - ore de săpat permanent în tine și-n mintea ta, după răspunsuri. Uneori, abia dacă apuci să treci prin cameră, să te speli pe mâini, să te resetezi mental, să treci mai departe. Nimic, absolut nimic n-a încăput pe lângă aceste evenimente. Nici o altă întâlnire, nici o plimbare.

Doar un răgaz de vreo cincisprezece minute pe un trotuar, în fața blocului celui care pentru mult timp a fost cel mai bun prieten al meu și singurul om căruia îi păsa de scrisul meu atunci când nimeni nu dădea două parale pe mine. I-am vorbit, am și plâns pe furiș, am și primit, ca picate din ceruri, chiar în clipele acelea, mesaje. Pentru mine, orice venire la Iași nu poate fi decât o uriașă bucurie dublată de o căptușeală egală de tristețe și jale care poartă numele lui Emil Brumaru. Mulțumesc celor de la Alecart, care i-au adus încântătoare omagii la ambele noastre întâlniri! M-au lăsat cu sufletul nod și ochii în lacrimi.

Autografe - pe cărți citite deja, multe dintre ele, dar și noi. Pe un evantai de cărți. Nu pot estima cu precizie câte au fost, dar cu siguranță am dat peste o mie de autografe. Bănuiesc că or fi fost vreo o mie cinci sute. Știu, fiindcă știu câte sute de tineri au fost la întâlnirile din licee, de la Alecart junior și de la Negruzzi și de la Alecartul cel mare, majoritatea nu doar cu o carte la ei, plus în cort, plus pe stradă... Nicăieri, în nici un alt oraș din România, nu mă oprește nimeni pe stradă că vrea o poză, că vrea patru cărți semnate, strâns ținute în brațe, în turn. Te face asta să te simți mai mare, simți cum ți se umflă penișoarele-n spate? Nici gând! Te face să te simți și mai mic. Doar un om. Care s-a trezit într-o asemenea ipostază.
Cu răbdare, am semnat și-am semnat, deși au fost momente, mai ales la Alecart junior, când mi-am zis: „Măiculiță, eu de-aici nu mai ies vie!” Nu se mai vedea malul!... Iar la Alecartul mare, alături de Tracy Chevalier (pe care n-am îndrăznit să o abordez înainte, urma să avem „our moment”, și l-am avut), am semnat cot la cot, înconjurate de elevi, și-am terminat exact deodată! Semn că literatura română contează la Iași cel puțin tot atât cât traducerile.

Am de adus multe mulțumiri! Organizatorilor, care m-au invitat. Lui Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Lucian Teodorovici, Iulian Pruteanu, Ameliei Gheorghiță, întregii echipe (ne)obosite! și cu zâmbetul pe buze, profesorilor Emil și Nicoleta Munteanu, unici în țară, profesorilor de la Negruzzi, cititorilor răbdători, stând la cozi uriașe pentru o clipă alături de un autor îndrăgit. Lui Iulian Tănase și Cătălin Sava, pentru moderarea a două evenimente, cu copii și adulți.
Editurii Polirom, adică oamenilor de acolo - cărțile au fost peste tot, iar pe oamenii cu care lucrez de la distanță, și care fac parte din viața mea de zi cu zi, îi văd atât de rar. Vă mulțumesc din suflet!

Mulțumesc, FILIT Iași! Ne faci să simțim că literatura încă contează, e la fel de vie ca noi, cei care încă mai scriem. 

Cronica evenimentului „Tracy Chevalier și Veronica D. Niculescu la Alecart”, aici.

Și păreri despre cea mai interesantă întâlnire Alecart, aici.

Și iarăși e gata

 

Și iarăși e gata. Scriu iarăși „S f â r ș i t”.

Iași, septembrie 2017 (Rezidența FILIT pentru scriitori români) – București, octombrie 2025

610 mii semne

Piatra mea de moară, dragostea mea - tot ce a fost mai important de spus în toți acești ani. Reluat an de an, în timp ce publicam povestiri și alte cărți, crescut, șlefuit, decantat, amplificat în ramuri noi, îmbogățit și pus iar la sertar și iar scos, spre a fi reluat iar și iar.

Să public, să nu public, să public, să nu public, să public, să nu?...

E o carte pe care-am avut mare nevoie s-o scriu, primul draft a fost gata relativ repede, de prin 2019, tot ce-a urmat au fost straturi succesive de reveniri și consolidări, retușuri, adăugiri punctuale, munca pe care-o fac în mod obișnuit cu toate textele mele. Doar că aici a durat cu anii, ani în care-am scris și-am publicat mereu altceva. Dar asta e cartea cu care-am conviețuit în acești opt ani și de care nu m-am încumetat niciodată să mă despart. Au știut doar foarte, foarte puțini apropiați. N-am dat-o nimănui la citit. Acum, când știu că e gata, când îmi spun că e gata, mă uit la proiectul cu care-am aplicat în 2017 la rezidențele FILIT și văd că am respectat totul, la liniuță. Ce mi-am promis, aia am scris. Nu știu, sincer, de câtă trebuință le-ar fi altora. Mie mi-a fost.

Săptămâna viitoare, la FILIT - program de evenimente

 

În perioada 22-26 octombrie voi fi prezentă la FILIT, marele festival de la Iași. Programul meu include cinci evenimente (plus un al șaselea în afara festivalului) - vor fi întâlniri pentru toate vârstele, de la copii de gimnaziu, la liceeni, studenți și adulți, cu discuții despre cărțile adecvate fiecărui grup. Întâlniri în școli, la facultate, în centrul orașului. 

Vor fi și două întâlniri marca Alecart, cu juniorii și cu cei mari, de liceu. Cu juniorii vom vorbi despre cele două cărți cu Isidor, „O vară cu Isidor” și „Iarna lui Isidor”, iar la Alecartul mare, unde sunt invitată alături de Tracy Chevalier, vom vorbi eu despre „Roșu, roșu, catifea”, iar dânsa despre „Sticlăreasa” (pe care am tradus-o anul trecut). Toate cărțile sunt apărute la Editura Polirom.

În pregătirea acestor întâlniri, au apărut trei recenzii la „Roșu, roșu, catifea”, una semnată de dna profesoară Nicoleta Munteanu și două scrise de elevi. Pot fi citite aici, aici și aici. 

Întregul program FILIT 2025, aici.

***

Iar după FILIT, întâlnire cu Tracy Chevalier la București.

Detalii, aici.

„Toți copiii librăresei”, în fonoteca Radio România Cultural

Am încheiat astăzi înregistrarea integrală a romanului „Toți copiii librăresei” (Polirom, 2020) pentru fonoteca Radio România Cultural.

Invitația la proiectul acesta atât de special mă onorează și abia aștept să vedem rezultatul final. Mulțumiri întregii echipe, a fost o bucurie să fiu prezentă acolo în toată această perioadă - iar experiența, una cu totul ieșită din comun. Douăzeci de ore de înregistrări au fost necesare pentru cele peste 330 de pagini ale cărții.

Detalii despre difuzare, în curând.