2 decembrie 2008

Cuptorul alb

Citesc pe rupte, cînd o să mă opresc va fi un semn bun, înseamnă că voi fi în stare să.
Nu poţi să citeşti cînd scrii, nu poţi nici să scrii cînd traduci, nici să traduci cînd citeşti altceva. Nu merge cu sertăraşe. Glob unic. Şi mai întîi trebuie să te plimbi. Să te încarci. Apoi trebuie să te goleşti bine, bine, de toate. Să te scuturi ca un cal în frisoane, valuri, valuri. Şi mai trebuie să şi taci în nenumărate chipuri. Iarna e bună pentru toate astea, iarna camera ta devine cuptorul fierbinte al pîinii din vis.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Să ce?

Veronica spunea...

Ce se spune nu se mai face. De parcă n-aţi şti...

Anonim spunea...

Da, dar ce se face, dupa ce s-a terminat, merită povestit de mii de ori... Și început din nou!

Veronica spunea...

...eu vorbeam de scris! Ups!

Anonim spunea...

Păi și eu tot de scris vorbeam!!!

Veronica spunea...

Atunci dublu ups!

Anonim spunea...

Dar eu nu știu sa citesc și să scriu! Ce mă fac?

Veronica spunea...

Povesteşti tot ce vezi!