2 decembrie 2008

Cuptorul alb

Citesc pe rupte, cînd o să mă opresc va fi un semn bun, înseamnă că voi fi în stare să.
Nu poţi să citeşti cînd scrii, nu poţi nici să scrii cînd traduci, nici să traduci cînd citeşti altceva. Nu merge cu sertăraşe. Glob unic. Şi mai întîi trebuie să te plimbi. Să te încarci. Apoi trebuie să te goleşti bine, bine, de toate. Să te scuturi ca un cal în frisoane, valuri, valuri. Şi mai trebuie să şi taci în nenumărate chipuri. Iarna e bună pentru toate astea, iarna camera ta devine cuptorul fierbinte al pîinii din vis.

8 comentarii:

hobbitul spunea...

Să ce?

Vera spunea...

Ce se spune nu se mai face. De parcă n-aţi şti...

hobbitul spunea...

Da, dar ce se face, dupa ce s-a terminat, merită povestit de mii de ori... Și început din nou!

Vera spunea...

...eu vorbeam de scris! Ups!

hobbitul spunea...

Păi și eu tot de scris vorbeam!!!

Vera spunea...

Atunci dublu ups!

Piticul spunea...

Dar eu nu știu sa citesc și să scriu! Ce mă fac?

Vera spunea...

Povesteşti tot ce vezi!