18 decembrie 2008

Ori il pierdui, ori mi-l fura



Cioara avea două nuci. Una i-a căzut cînd încerca să o spargă. A privit-o fără să se sinchisească, înclinînd doar capul într-o parte. Poc sec pe trotuar.
De învăţat de la păsări: calmul în situaţii critice.
Şi mi-am amintit de bunicul Mitică. După ce venea din oraş şi constata că iar îi lipseşte ceva, spunea calm, ridicînd din umeri: "Ori îl pierdui, ori mi-l fură".

13 comentarii:

hobbitul spunea...

Mi-am amimintit de nenea Mitică de la Curtea de Argeș. Avusese cîndva cafenea, sala cu două mese de biliard, etaj cu fete! Acum era contabil! Avea prieten un zugrav de biserici, bețiv și fără mîna stîngă. În vacanțele de vară stam cam tot timpul la el, în una din vechile camere ale întregului corp de locuințe ce-i aparținuse, naționalizat. Zugravul, din plină stradă, îl striga pe nenea Mitică: Porcule!!! Iar nenea Mitică răspundea din casă: Da, Porcule! Vin imediat! Zugravul îl informa: A venit bere la gară, Porcule! Cobor, Porcule, raspundea grăbit nenea Mitică!!! Și mă luau și pe mine să beau un țap!

șaptecapete spunea...

Da, de învățat calmul de la păsăroaice în situații critice!!!!

Ciupercut spunea...

De învăţat seninătatea noroioasă a purceilor.

Ciupivai spunea...

Vai, dar purecelușii sînt delicioși, mai ales cînd au codița sfredel și guiță scărpinați pe burtica alb-roză!!!

Vera spunea...

@hobbitul: Aveau haz Miticii! Eu adoram replica bunicului, era de un calm desăvârşit, parcă astfel explica totul! Nu era nici urmă de îngrijorare, de vină, nu căuta... Ori, ori. Şi gata.

șaptecapete spunea...

Nu e gata nimic, totul de abia începe!

hobbitul spunea...

UItasem să spun că nenea Mitică era contabil la o gospodărie colectivă de lîngă Merișani. Făcea naveta zilnic. Pleca pe la 6 dimineața și sosea pe la 5 după masă. Soția lui, tante Vera, era una din surorile lui maică-mea. Tante Vera avea un obraz extrem de blînd, surîzător, de chinezoaică; îmi aducea mereu dimineața, pe un platou, mîncarea, în odăița mică, plină toată cu un pat extrem de larg și cu un dulap în care eu, scototcitor febril, găsisem teancuri de poze cu femei goale și niște reviste vechi, cam deocheate... Camera mai avea și un ghișeu spre o altă odaie, mare... Fusese înfundat cu un carton pe care l-am găurit cu un ac... curios să surprind intimitățile posibile... Spre dezolarea mea, nu am descoperit nimic!

Vera spunea...

Nu-mi pot imagina revistele vechi! Existau?
Scotoceam şi eu după cărţile interzise, erau în stratul al treilea al bibliotecii burtoase, jos. Dacă ne imaginăm biblioteca aceea ca pe un corp, interzisele stăteau ca în intestinele ei, ruşinoase. Le găseam şi le răsfoiam cu mare interes, pe covor. Chinul era să le pun la loc exact la fel! Şi alte două straturi de cărţi - construiam faţade identice din cărţi-cărămizi, tencuiam cu cotoare înşirate atent...

hobbitul spunea...

Da, existau, erau în alb negru sau în sepia. Dar fotografiile separate erau cu mult mai interesante. Și eu trebuia să pun totul la loc cu grijă ca să nu se observe că cotrobăisem. Gaura făcuta cu acul a fost înfundată tacit de unchiul meu, care nu mi-a făcut nici o observație! În schimb am fost expediat să dorm la un frate de al mamei, nenea Fima, cel care avea ca fiu pe Petrică, văru-meu. Am nimerit din lac în puț! Tante Olguța se purta foarte severă cu amîndoi!!!

Vera spunea...

Nu prea înţeleg de ce era aşa expediat un băieţel dintr-un loc
în altul. Eu n-am stat decît cu mama, tot timpul. O singura dată, într-o vacanţă la Arad, o mătuşă binevoitoare a vrut să o ajute şi să îmi facă baie. Am refuzat cu plînsete, ţinînd bine de haine - argumentele că sînt mică nu contau. Nimeni, în afară de mama, nu se putea atinge de mine.

hobbitul spunea...

În primul rînd că aveam deja 13-14 ani, nu eram chiar un baiețel. Apoi nenea Fima ținea foarte mult la mine din cauză ca îmi placeau, din grădina lui pătlăgele roșii, mari, lucioase, orbitoare. Iar tante Olguța, cu o sora de-a ei, Mariusea, ce venea uneori în vizită, din Cîmpulung-Muscel, ne luau amîndouă pe un soi de cerdac de lemn, la soare, și ne sorceau coșurile cu o mare dexteritate!!! Am rămas cu amintiri tulburi de tot din perioada aceea... Surorile aveau o plăcere bizară!

hobbitul spunea...

Cînd spun că ne luau pe amîndoi, mă refer la Petrică și mine, desigur...

Vera spunea...

...pe unchiul Titi, oaia neagră şi rătăcită, l-am văzut prima şi ultima oară la înmormîntarea bunicii. Beat mort, s-a strecurat prin mulţime şi s-a clătinat pe marginea gropii, gata să cadă peste sicriu. L-a prins tata - însă toţi au crezut că se repede să-i tragă o bătaie.