12 martie 2009

Basm

Era seara brotakului demn de urmat peste văi şi dealuri şapte.



Dispariţia subită a brotakului neglijat!



Şi apariţia la fel de neaşteptată a armatei de brotaci!

12 comentarii:

Piticul spunea...

Piticul ăsta e prea alb! Noi purtăm fesuri colorate!

Vera spunea...

Nemulţumitului i se ia darul!
Ţie, însă, ţi se mai adaugă o poză colorată. Dar nu mai am Brotak, ci Ciupercuţ. Brotak s-a supărat.

Piticul spunea...

Brotak e prea supărăcios, se știe, dar este iertat mereu fiindcă face Oak!

Vera spunea...

S-a întors armata brotacilor! Fiecare cu piticul lui! La atooaaaaak!...

Piticul spunea...

Acum sînt doi brotaci și trei pitici! Mai vrem un brotak!

Vera spunea...

Piticul mare e ăla alb şi supărat: i-a fugit brotakul. Vor porni cu toţii în căutarea oakului pierdut.

Proust spunea...

Eu ma scris "In cautarea timpului pierdut"!

Vera spunea...

Of, ce ţi-e cu insuportabila uşurătate a carapacei...

Anonim spunea...

spre rusinea mea, abia acum aflu de Orchestra Portocalie. Felicitari din partea unei vechi cunostinte care a citit Adeb cu sufletul la gura. Succes!

Vera spunea...

Ruşinea e de partea mea - nu ştiu cui să mulţumesc pentru felicitări...
Cartea s-a lansat la Sibiu pe 14 februarie, la Humanitas, însă a apărut anul trecut, în toamnă.
Mulţumesc.

hobbitul spunea...

În fiecare din noi sînt basme auzite, citite sau imaginate, ne petrecem singurătatea împreuna cu balauri și zîne transparente, cu pitici burtoși și brotaci de smarald...

Vera spunea...

Dintre cele auzite, citite şi imaginate, m-aş opri la (şi înveli cu) cele imaginate. Şi cele neimaginate încă.
A fost odată un brotac de smarald...