Era o astfel de zi. Basmul începea să dea din coadă.
Lecţia - Jocul e treabă serioasă.
Ce am mai lucrat în ultima vreme - Castelul Marelui Crab şi Camera Smaraldelor.
14 comentarii:
șaptecapete
spunea...
Castelul Marelui Crab, Camera Smaraldelor, ce minunăție! Aici e de noi. O aduc pe O eleva în Castel și stăm toată vacanța in Camera Smaraldelor, fără să știe diriga... Bomboane colorate procur eu, nu avea grijă, toată pădurea mă ascultă, de la prima ghindă din tindă pînă la ultima ferigă ce "te cuprind!" strigă... și-apoi te-nfășoară de la coapse coapse la subsuoară...
Şaptecapete, o să facem scufundări la apus, în larg, unde nu-i ţipenie de om. Tu, doar cu coama ta zimţată la iveală, o să pari o armată de rechinici venite la marea cursă ţinută în cinstea lui Repede-Repede. Apoi ne uscăm pe malul împădurit - drept mulţumire, o să-ţi fac coliere de scoici şi-o să-ţi lipesc frunze dulci pe copituţe, să te-adoarmă în miresme.
Copitele mele sînt destul de tari și negre, cu ele las semne delicate în praful cărărilor întortocheate de prin păduri. Doar tu știi să le descifrezi și să vezi în ele emblema unui Brotak așezat pe-o frunză de nufăr. Dacă-l cauți cu grijă dai de lacul din miezul padurii, cel împrejumit cu nisip fin pe margini și-n mijloc c-o insulă plutitoare de fluturi de apă; de pe insulă doar se văd curcubeiele înnodate ca fularele, unul de altul, cu capatele departe-departe, acolo unde cîndva vom ajunge fericiți, ca să bem bucăți de cleștare curgînd luminoase...
Repede-Repede mergem Departe-Departe, unde rămînem Mereu-Mereu. A scris şi Nabokov de un balaur, cînd avea 25 de ani. "Dragonul" avea burta albă ca nufărul, capul neted şi verzui, "iar labele sale gigantice şi solzoase lăsau urme adânci, concavităţi în formă de stea". Aşa, învăţînd, voi şti să descifrez mai bine urmele tale de ale altor balauri. Mai e şi vestitul Fuhur!
Cu balaurul lui Nabobokov nu am avut onoarea să facă încă cunoștință, dar pe Fuhur îl știu destul de bine. De fapt, noi, balaurii, nu ne prea înțelegem între noi, fiecare fiind preocupat de faima lui personală, așa cum sînt, de pildă, tenismenii de Top 10! Numai că avem solzi și lăboanțe în loc de rachete, iar palasele sînt facute din pînză de paianjen nebun și în loc de mingi folosim portocale sau mandarine...
În schimb noi, brotacii şi brotacele, ne înţelegem bine. Ca şi balaurii, sîntem unici, fiecare cu oakul şi caimacul lui! Prin urmare, o ador pe Casiopeea, surata ţestoasă din "Momo". Casiopeea şi Fuhur au acelaşi tătic. Noi, brotacii, ne adorăm şi tăticii! În plus, pe-o ţestoasă nu poţi fi gelos. Dimpotrivă, de pe frunza ta de nufăr îi poţi cere sfaturi despre căsuţe. Carapace în copac, vai şi oak!
Brotakul e unul singur, cel care stă pe frunza de nufăr! I se mai spune, alintat, și Oacky! Mă înțeleg de minune cu Brotak, el știe dinainte ce doresc și de aceea caută să-mi facă toate mofturile de pe lume. Brotak e delicat de obscen!
Eu sînt daltonist! În primul și-n primul rînd tot ce e verde văd roșu-nfocat, apoi, în loc de izvoare văd cleștare sfărmate, în loc de păduri mă sperii de mari incendii, mestecenii mi se par pîruri curgînd în sus, ciupercile au piciorușul pus pe pălărie, fluturii dospesc în soare ca aluatul și miros a cozonac, miresmele au talie și gene etc. Vai, ce ma fac?!
Ce te faci? O iei frumuşel la picior către Mereu-Mereu, peste şapte păduri colorate. Nu te sperii de scorburi, de pîrîuri, de guşteri, jderi şi ofiţeri ai stejarilor cu nasu-n vînt. Atît acum, şşş, eu n-am zis nimic. Puf...
Sîntem baloane-scrisorete, Piticule, făcute să te-ndrume! Purtăm pe burtă cordoane late împletite-n curcubee de cuvinte, iar unele din noi, mai zvăpăiate, sînt chiar şi-n stare să te-alinte.
14 comentarii:
Castelul Marelui Crab, Camera Smaraldelor, ce minunăție! Aici e de noi. O aduc pe O eleva în Castel și stăm toată vacanța in Camera Smaraldelor, fără să știe diriga... Bomboane colorate procur eu, nu avea grijă, toată pădurea mă ascultă, de la prima ghindă din tindă pînă la ultima ferigă ce "te cuprind!" strigă... și-apoi te-nfășoară de la coapse coapse la subsuoară...
Şaptecapete, o să facem scufundări la apus, în larg, unde nu-i ţipenie de om. Tu, doar cu coama ta zimţată la iveală, o să pari o armată de rechinici venite la marea cursă ţinută în cinstea lui Repede-Repede.
Apoi ne uscăm pe malul împădurit - drept mulţumire, o să-ţi fac coliere de scoici şi-o să-ţi lipesc frunze dulci pe copituţe, să te-adoarmă în miresme.
Copitele mele sînt destul de tari și negre, cu ele las semne delicate în praful cărărilor întortocheate de prin păduri. Doar tu știi să le descifrezi și să vezi în ele emblema unui Brotak așezat pe-o frunză de nufăr. Dacă-l cauți cu grijă dai de lacul din miezul padurii, cel împrejumit cu nisip fin pe margini și-n mijloc c-o insulă plutitoare de fluturi de apă; de pe insulă doar se văd curcubeiele înnodate ca fularele, unul de altul, cu capatele departe-departe, acolo unde cîndva vom ajunge fericiți, ca să bem bucăți de cleștare curgînd luminoase...
Repede-Repede mergem Departe-Departe, unde rămînem Mereu-Mereu.
A scris şi Nabokov de un balaur, cînd avea 25 de ani. "Dragonul" avea burta albă ca nufărul, capul neted şi verzui, "iar labele sale gigantice şi solzoase lăsau urme adânci, concavităţi în formă de stea". Aşa, învăţînd, voi şti să descifrez mai bine urmele tale de ale altor balauri.
Mai e şi vestitul Fuhur!
Cu balaurul lui Nabobokov nu am avut onoarea să facă încă cunoștință, dar pe Fuhur îl știu destul de bine. De fapt, noi, balaurii, nu ne prea înțelegem între noi, fiecare fiind preocupat de faima lui personală, așa cum sînt, de pildă, tenismenii de Top 10! Numai că avem solzi și lăboanțe în loc de rachete, iar palasele sînt facute din pînză de paianjen nebun și în loc de mingi folosim portocale sau mandarine...
În schimb noi, brotacii şi brotacele, ne înţelegem bine. Ca şi balaurii, sîntem unici, fiecare cu oakul şi caimacul lui! Prin urmare, o ador pe Casiopeea, surata ţestoasă din "Momo". Casiopeea şi Fuhur au acelaşi tătic. Noi, brotacii, ne adorăm şi tăticii!
În plus, pe-o ţestoasă nu poţi fi gelos. Dimpotrivă, de pe frunza ta de nufăr îi poţi cere sfaturi despre căsuţe. Carapace în copac, vai şi oak!
Brotakul e unul singur, cel care stă pe frunza de nufăr! I se mai spune, alintat, și Oacky! Mă înțeleg de minune cu Brotak, el știe dinainte ce doresc și de aceea caută să-mi facă toate mofturile de pe lume. Brotak e delicat de obscen!
Mereu-Mereu mi-e dor de Şocîţel...
Eu sînt daltonist! În primul și-n primul rînd tot ce e verde văd roșu-nfocat, apoi, în loc de izvoare văd cleștare sfărmate, în loc de păduri mă sperii de mari incendii, mestecenii mi se par pîruri curgînd în sus, ciupercile au piciorușul pus pe pălărie, fluturii dospesc în soare ca aluatul și miros a cozonac, miresmele au talie și gene etc. Vai, ce ma fac?!
Ce te faci? O iei frumuşel la picior către Mereu-Mereu, peste şapte păduri colorate. Nu te sperii de scorburi, de pîrîuri, de guşteri, jderi şi ofiţeri ai stejarilor cu nasu-n vînt.
Atît acum, şşş, eu n-am zis nimic. Puf...
Mereu-Mereu, prințesa dolofană? O să o ronțăi cu tot cu Durduliul ei!
Urmează calea curcubeelor înnodate ca fularele şi spune Durduliu cu gura închisă la fiecare nod. O dată, de două ori, de şapte.
Puf...
Ce-s cu baloanele acestea de săpun/ Care plutesc, se sparg și nu fac Bum?!
Sîntem baloane-scrisorete, Piticule, făcute să te-ndrume! Purtăm pe burtă cordoane late împletite-n curcubee de cuvinte, iar unele din noi, mai zvăpăiate, sînt chiar şi-n stare să te-alinte.
Trimiteți un comentariu