27 ianuarie 2010

De la viata "deschisa" la cea "inchisa"


Treisprezece cărţi de-ale lui stau încolonate la mine pe raft. Verzi şi negre. Pe toate le-am iubit. Iar cînd te temi că nu mai urmează prea curînd alt roman al unui autor îndrăgit, apare un jurnal, să te bucure.
Despre cărţi nu-mi prea place să scriu. A citi e o îndeletnicire ca oricare alta, firească. Şi-apoi, senzaţia că le ucid, în prea puţine cuvinte. Dar despre plăcerea de-a le citi - asta da, uneori aş striga...

"Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă", de Haruki Murakami (Polirom, 2009) are tot ce îmi doream acum de la o carte.
Stau în pat, bine învelită, cu o pernă dolofană sub cap, şi citesc ca un bolnav care-şi soarbe ceaiul fierbinte. Ce leac fantastic!
Nu este deloc (numai) despre alergări, e mai ales despre scris. Eu aşa o iau, mai ales că pasiunea de-a alerga tot dinspre scris vine. A început să alerge după ce a devenit scriitor. Mai exact, după ce a scris "În căutarea oii fantastice", care l-a ţinut cu orele zi de zi în casă şi l-a făcut să fumeze trei pachete pe zi. Pentru ca acum să alerge două, trei sute de kilometri pe lună şi să participe la un maraton o dată pe an.
Murakami povesteşte despre declicul de la 30 de ani, momentul exact cînd i-a venit ideea să scrie un roman, despre renunţarea la stilul de viaţă "deschis" pentru cel "închis", cînd îţi pierzi prietenii cu care obişnuiai să te vezi, pentru aceia nevăzuţi niciodată, care speri să apară. Despre singurătatea inevitabilă a scriitorului de cursă lungă.
Cum nu mă îndur să subliniez, am înţesat cartea de bileţele galbene.
Iar la dulcele cuvînt "chichineaţă" am zîmbit şi m-am uitat iarăşi la numele traducătorului: Iuliana Oprina. Redactorul cărţii este Bogdan Alexandru Stănescu.
Aş transcrie pasaje după pasaje. Dar am ales foarte puţin, din zona care mă mişcă.

*
"În anumite aspecte ale vieţii mele, singurătatea a venit de la sine, dar poate că uneori am şi căutat-o voit. Mai ales pentru cei din breasla mea, singurătatea este, cu mici diferenţe, un lucru inevitabil în viaţă. Dar ea îţi macină sufletul şi ţi-l dizolvă ca nişte stropi de acid care se preling dintr-o sticlă. E ca o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Pe de o parte îţi apără inima, pe de alta ţi-o sfâşie necontenit pe dinăuntru."
*
"Îmi propun să mă gândesc la râuri. Să mă gândesc la nori. Dar, în esenţă, nu mă gândesc la nimic. Doar alerg mai departe prin neantul meu plăcut în care eu singur m-am învelit, prin nepreţuita mea linişte. E o senzaţie minunată. Poate să zică oricine ce vrea."
*
"Scriitorii cu talent înnăscut sunt capabili să scrie liber, fără să facă nimic (sau orice ar face). Cuvintele li se revarsă natural din peniţă ca apa din izvor şi dau naştere unei opere. Nu trebuie să depună nici un efort. Mai rar, dar există pe lume şi asemenea oameni. Din păcate, eu nu mă număr printre ei. Nu mă mândresc cu asta, dar oricât m-aş uita în jurul meu, nu văd nici urmă de izvor. Dacă nu iau dalta şi nu lovesc cu ea în stâncă până fac o gaură adâncă, nu am altă cale să ajung la vreo sursă creatoare. Ca să scriu un roman trebuie să mă exploatez fizic, să investesc timp şi efort. Trebuie să scobesc o gaură adâncă de fiecare dată când vreau să scriu ceva. Dar făcând asta timp îndelungat, descopăr noi pînze de apă şi ajung să găuresc roca dură cu mai multă eficienţă în ce priveşte tehnica şi efortul fizic. Dacă simt că seacă un izvor, pot să trec imediat la altul. Cei care se bazează doar pe izvorul natural nu au această posibilitate."

Despre carte a vorbit, acum cîteva zile, Dan C. Mihăilescu. Cu o încîntare la care, desigur, subscriu!

7 comentarii:

Vaca Verde spunea...

wow, multumesc, abia astept sa o savurez si eu! il iubesc pe murakami pentru cantitatea de calitate din cartile lui, pentru ritm si pentru ca pot sa recitesc oricand, orice din scrierile lui.

multumesc pentru pasajele alese! as vrea cartea asta acum, aliniata langa celelalte carti ale lui, citita deja... :)

si inca ceva (nu stiu daca e potrivit momentul sa o spun): sa nu inchizi blogul, chiar daca mai "trebuie" sa stergi una-alta...

Veronica spunea...

Onorată de vizită!
Mare iubitoare de Murakami şi, totodată, de văcuţe. Iar dacă mai sînt şi verzi... :)
Da, cartea e superbă, încă n-am terminat-o, dar aşa îmi place mie să strig, la jumătate. Am făcut eforturi să mă opresc, ca să am şi pe mîine.
Citisem undeva că n-ar fi precum romanele. Hello, normal că nu! E altceva, e despre cel care ni le-a dăruit. Şi e foarte, foarte faină.

Radu Vancu spunea...

"Am făcut eforturi să mă opresc, ca să am şi pe mâine" - e aproape... erotică drămuirea asta a pasiunii, ca să ţină mai mult! :P
Înţeleg că-i un soi de Murakami par lui meme, or cărţile astea sunt pentru mine punct ochit, punct lovit, uneori aproape mai faine decât ficţiunea propriu-zisă, decât care, bineînţeles, nimic nu poate fi mai fain. :)

Veronica spunea...

Radu, o să îţi placă. E genul de carte care, mai ales dacă vine după cîteva volume de ficţiune (şi ştiu că şi ţie ţi-au plăcut), te cucereşte. Atît de simplu şi răspicat sînt făcute mărturisirile importante...
Aş fi transcris pasaje multe - despre tradus, despre trezitul dimineaţa, despre cîinii şi pisicile aplatizate de pe drumul din Grecia, la primul maraton...
Uite, ce chestie: să îţi aminteşti nu doar anul, ziua, locul, dar şi ora la care ţi-a venit ideea să scrii un roman, primul. Unu şi jumătate, întins pe verdeaţă cu faţa la soare.
Da, mi-am pus deoparte, mereu am grijă să nu risipesc. Poate nu e aşa erotică drămuirea (deşi mi-a plăcuuut ideea!), poate e doar egoism şi teamă să nu rămîn...

Boii galbeni spunea...

"Boii s-aduna galbeni lîngă apă
Și nu pricep de unde s-o înceapă."

Vaca Verde spunea...

pai eu vin merau in vizita, dar... discret ;)
abia astept sa pun mana pe carte, sper sa o gasesc...

si mie imi place sa-mi pastrez bunatatile, sa am si pe a doua zi :)

Gabriel spunea...

Am citit tot ce a aparut in Romania de la Haruki Murakami, mai putin Underground pe care o am si am s-o citesc candva. E printre scriitorii mei favoriti. Cronica pasarii arc e favorita mea de la el.

Insa am citit tot ce a publicat in Romania si Ryu Murakami. Nici el nu e un scriitor de lepadat.