20 octombrie 2008

Dorinta

Aş vrea să scriem un basm în care însemnările de pe margine să fie basmul însuşi.

11 comentarii:

Anonim spunea...

Atunci din mijlocul paginii ar crește un castel cu turle și creneluri iar noi am lăsa însemnarile de pe margini și ne-am cuibări într-însul!

Veronica spunea...

Însemnările ar creşte precum iedera pe zidurile unei case, acoperindu-le treptat. Casa, după o vreme, ar putea fi dărîmată, molozul extras cu grijă, roabă după roabă, iar scheletul de lujeri şi frunziş s-ar susţine singur, viu. Acesta ar fi basmul. Din el, personajele ar cînta pe o mie de voci, iar singurul articol din constituţie ar fi referitor la obligativitatea jocului şi a plăcerii.

Anonim spunea...

Mă încîntă ideea unei case cu pereții din lujeri, ușor palpitînd la cea mai mică adiere de vînt mîngîietor. Iar constituția mai poate fi schimbata pe ici, pe colo, după cum ne convine...

Veronica spunea...

Ar fi chiar căsuţa din copac!
Făcută din copac. Căci la bază crengile s-ar îngroşa, lemnul ar deveni mai dur. Şi ar continua iedera să crească în sus, cum am vrea noi să o dirijăm.

Anonim spunea...

Aceste aparent ciudate absențe, dar, sigur, motivate de ceva ce nu se spune clar... Eludarea...

Anonim spunea...

Da, am observat și eu tăcerea asta parcă strategică...

Veronica spunea...

Eram ocupată să îndeplinesc alte basme. Oricine ştie că asta te istoveşte, ba te poate aduce la Disperare.
Şi lăsam dorinţa aceasta aşa, la dospit. Aşteptare. Şi, de fapt, nu eu am tăcut, voi v-aţi cufundat în îndoieli.

Anonim spunea...

Dorințele dospite bine au aluatul bun, fraged, dînd peste marginele covatei cioplite din lemn moale.

Anonim spunea...

Vai, dar trebuie să pui și cîteva smochine în aluatul ăsta umflat peste marginile cuviinței!

Veronica spunea...

A, acum îmi doresc o covată! Pentru Piticul, ar fi bună de bălăceală!

Anonim spunea...

Eu mă balăcesc în fiecare zi, e o bucurie a mea! Și fac bulburuci!!!