29 octombrie 2008

Tot la capat

În librăria din Piaţa Mare, ca o bătrînă ducînd în spinare un coş uriaş cu negaţii, greu, copleşitor, sînt eu, cu toate articulaţiile dureroase, cu cearcăne, cu şira spinării umedă, cu umerii lăsaţi, cu pantofii murdari, strecurîndu-mă printre rafturi ca un animal care n-ar trebui lăsat ziua în libertate. Cumpăr un plic. La casă o văd, cu ochii albaştri, senină pe de-a-ntregul, înaltă, zîmbitoare, tînără deşi are cu aproape cincizeci de ani mai mult decît mine. O recunosc, e nepoata lui Tolstoi. Şi-a cumpărat o agendă pentru anul următor. 09! Zîmbeşte, plăteşte mulţumită. Ochii n-au ajutat-o, probabil, să aleagă una pe care să nu se fi pus deja praful cît scoarţa. Ezit. Tac. Poate sînt ochii mei, cei care văd praful în loc de 09, mai bătrîni cu un secol decît ai acestei femei de la care, dacă n-ar fi atît de greu blestematul de coş cu negaţii, aş fi putut să învăţ astăzi ceva. Dar nu. Nu.


34 de comentarii:

hobbitul spunea...

În schimb, eu port prin oraș, chiar și dacă merg cu taxiul, o geantă plină numai cu afirmații!!!

Vera spunea...

Hobbiţii au mai multă experienţă de viaţă, ştiu ei ce ştiu. O afirmaţie e negarea negaţiei, deci e nevoie de vreme numărată-n ghinde ca să ajungi acolo.

Ciupivai spunea...

Vai, eu aș vrea să locuiesc într-o ghindă!

Vera spunea...

Eu aş vrea să locuiască o ghindă-n mine!
Veveriţa Vera

șaptecapete spunea...

În mine locuiește o pădure întreagă de stejari. Cînd bate vîntul prin frunze fac vîjjjj pe nări!

Vera spunea...

Aş astupa nările pe rînd cu degetele, să cînt la Şaptecapete ca la fluier!

șaptecapete spunea...

Dar eu am paisprezece nări și tu doar zece degete!!!

Vera spunea...

Muzica va fi cu atît mai frumoasă. Sînt multe, multe combinaţii. Uneori, voi apăsa şi cu cîte-un degeţel de la picior! Oricum, ar fi fatal să acopăr totul deodată.

șaptecapete spunea...

Ba nu, acum îmi dau seama, ai douăzeci de degete!

Vera spunea...

Prea multe! Cu vreo patru dirijez gîzele din orchestră.

Vera spunea...

Dar dumneavoastră, domnule balaure, oare cîte gheare la lăboanţă?

șaptecapete spunea...

Ghearele mele sînt de aur!

Vera spunea...

Lipesc trifoi pe gheare, să nu orbească piticii la apus.

hobbitul spunea...

Frumos spus!

Vera spunea...

E doar un gest...

hobbitul spunea...

Păi și poezia e uneori doar un gest descris în mătasea foșnitoare a amurgului de sub copacii rămuroși, frunzoși, cu scorburi ilicite...

Vera spunea...

Aş vrea să argintăm amurgul, dacă se poate. Atunci piticii s-ar licuricii printre tufe de măceş, mult mai liniştiţi. Aurul îi sperie, nu doar îi orbeşte.

Piticul spunea...

Noi ne licuricim doar cînd sîntem momiți brotaci!!!

hobbitul spunea...

Corect: "momiți de brotaci".

Vera spunea...

Şi mai corect: "pupaţi de brotaci".

hobbitul spunea...

Hipercorect:"pupilați de brotaci"

Vera spunea...

Megacorect: "Pupilăţiţi brotacii!"

Piticul spunea...

Hipersupercorect: Piticul pupilățește brotacul!

Vera spunea...

Pitic premiant!
Primeşte, ca recunoaştere, coroniţa brotacului.

Iulia spunea...

Cotlonul acesta de poveste şi basmul însemnărilor de pe margine vindecă meschinăria şi negaţiile, aduce zâmbete şi speranţa că da, există visare, joc. Însă acum zâna-povestitor e tristă. Un singur moment de tristeţe al ei apasă mai mult decât dacă ar fi mereu nefericită. Sperie. Dar e numai intriga, îţi spui, deznodământul basmului va fi mereu fericit.

Vera spunea...

Mulţumesc, Iulia. Aşa e, puţină oboseală, puţină dezamăgire. Totu-i spre bine, ne mobilizăm!

Piticul spunea...

Zînele nu-s niciodată triste, ele zboară prin aer fără nici o jenă că noi, piticii, ne uităm dintre firele de iarbă la picioarele lor frumos înmănunchiate...

hobbitul spunea...

Mă gîndesc, visător, la un mănunchi de flori cu tulpina plină de seve!

șaptecapete spunea...

Eu la un mănunchi de capete de șarpe, forfotind la marginea unei grote căptușite cu mușchiuleț verde!

Șocîtel spunea...

Nouă doar acolo ne place să stăm! In grote cu mușchiuleț verde pe pereți!!!

Vera spunea...

...cine n-ar vrea în grotă cu Şocîţel?...

șaptecapete spunea...

Prea mult vrei să iei totul de la capăt! Eu, care am șaptecapete, vreau s-o mai iau și de la coadă!

șaptecapete spunea...

Se pare că s-au înțepenit rotițele timmpului în marmeladă!

Vera spunea...

Gata, încerc să deblochez cu un cric din tulpină de crin.