Nu ştiu cum îl cheamă, nu ştiu de unde a apărut, azi l-am văzut pentru prima oară. De la geamul de unde până mai ieri nu se vedea decât un şantier înconjurat de mocirlă, l-am privit ca pe-un dar. Copilul singur, copilul câine, jucând Solitaire fără computer. Mergea în patru labe, îi chema, îi alinta, îi învăţa să se rostogolească pe gheaţă, patinau împreună îmbrăţişaţi, apoi se odihneau, nu se grăbeau nicăieri.
Din toate mizeriile ce s-au scurs de pe acoperiş înainte de-a veni gerul, aşa s-a ivit micul patinoar magic, locul de unde acum răzbătea câte-un icnet animalier.
Numai văzându-i, am jucat şi eu de la fereastră un pic de Computerless Solitaire.
9 comentarii:
Remarc, cum e și normal, Cățeloii!!!
Simţeau că sînt iubiţi.
Parca nu s-ar cuveni sa las si aici mesaj, desi nu sint nici hobbit, nici pitic, nici macar cateloi, dar n-am stiut cum sa va impartasesc bucuria de a va fi cunoscut (intr-un fel) prin Adeb-Adebisi, pe care tocmai l-am citit pe Liternet. M-am reintors la anumite pasaje, le-am parcurs in minte, pe strada, cu o emotie indescriptibila, de parca cineva ar fi scris despre mine; dealtfel, cine a fost singur, cu un Adeb alaturi, va citeste cu inima. Am gasit la librarie si Orchestra Portocalie; cum nu pot citi mult pe calculator, vreau sa fac o pauza tot cu dv. Multumesc din suflet.
stiu, desigur, ca fictiunile sint fictiuni, dar citindu-va, (acum in "dr de animale") nu pot sa nu imi doresc sa va imbratisez si sa va iubesc.
Ce surpriză, Ioanan (sau Ioana?).
Adeb-Adebisi... Cartea nu a avut o difuzare mare, aşa că sînt fericită că e şi pe Liternet, a rămas acolo pentru oricine ar căuta-o. Eu sper, poate cu naivitate, că va fi reeditată cîndva, cumva, şi pe hîrtie.
Nu ştiu dacă o pot spune, dar şi mie îmi sînt dragi poveştile de acolo (foarte diferite de cele din "Orchestra portocalie", cred eu), unele mă emoţionează şi acum, am uitat cum le-am scris, şi îmi doresc - de dragul lor - ca ele să circule.
Mulţumesc din suflet!
Da, si eu as vrea sa se retipareasca! liternetul e bun, dar pt un anumit public; (dealtfel, parca o carte pe hirtie ramine, in timp; una virtuala e mai vulnerabila, cumva... desi, povestea asta cu dainuirea unui obiect e iluzorie...). Dar uite ca fara liternet, nu as fi ajuns, de pilda, sa ramin cu ochii pe geam dupa un pasaj cu un gugustiuc ce nu intelegea, sarmanul, ca timpul nu curge in mai multe directii. Am citit aseara tot volumul de pe net, preferatul meu ramine, totusi, Adeb(isi), (poate nu intimplator da si titlul volumului), cu toate ca si ultima poveste mi-a placut enorm (casa in foma de pachet de biscuiti, cu gaura la mijloc, ar trebui creata pt mine in Bucuresti, stiu eu un bloc...)
Va urmaresc, de-acum, cu pasiune. (of, cum visez eu o carte a dv cu fotografiile de pe celalalt blog; am vazut tot la liternet un vol al fratilor Florian+ un fotograf bun, sint si acolo citeva personaje: un cateloi melancolic, o pisi alba, o fetita saritoare). Imbratisari (asa, de nicaieri), ioana (m-am semnat ioanan gindindu-ma ca or mai fi si alte ioane care or mai scrie pe-aici..) Spor la traducere, ca drag sigur e!
eu vad "pachetul complet" ca pe un film; poate chiar va fi, intr-o zi; poate chiar il vom vedea, aievea, pe omulet urcind si coborind, meditativ, de la un etaj la altul, pe o scara in spirala (cum fotografiati dv, sau cum sint la unele bliblioteci vechi, scarite intortochiate din lemn scirtiitor); sau poate isi va face un lift mititel, cu baterie solara, sau un sistem de scripeti, ceva ingenios, cu un cos si un bolovan din padure (va fi un fel de casa de pitic de bloc - de blog de Floribunda).
am vazut abia acum ce coperta frumoasa avea "Adeb"-ul de la ed Limes. oare s-o mai gasi pe undeva? scuze ca am scris asa mult...entuziasmul lecturii..
Ioana,
Cu ce să încep?
Să renunţăm la "dumneavoastră", cred că ne e mai uşor aşa.
Mulţumesc mult pentru tot, chiar nu credeam să mai iasă "Adeb" din cotlonul lui şi să mă emoţioneze aşa...
Da, sigur că şi mie tot povestirea care dă titlul volumului îmi era cea mai apropiată sufletului. Minţii, însă, îi era ultima, cu locuinţa-pachet de biscuiţi. Şi chiar am planuri speciale pentru ea, însă mai durează...
Şi, da, cartea de la Editura Limes, foarte frumos lucrată, difuzată la vremea aceea prin unele librării din oraşele mari, se mai găseşte acum undeva: la mine în şifonier! Mai am cîteva, mi-ar face plăcere să i-o trimit Ioanei. Trimiteţi-mi... trimite-mi o adresă, ceva, pe e-mail. Adresa mea e pe celălalt blog, e o căsuţă undeva jos, în stînga.
Cu mult drag.
Trimiteți un comentariu