30 august 2009

Duminica intre patru...



Duminică ploioasă. Era o astfel de zi.

Plictiseala nu-i o pisică albă privind pe fereastră la duminica ploioasă. Nu-i nici măcar duminica ploioasă în care o pisică albă stă neclintită la fereastra ei de pe strada Cetăţii. Ci geamul dintre ele, cu fiecare din cele patru păcătoase laturi ale sale.

*

Termin de tradus cele şapte povestiri de Nabokov, fac curat după ele ca după nişte musafiri care au petrecut cotropind totul în jur. Biroul rămîne incredibil de mare, ca o morsă eşuată, cu botul spre calendar. Fluture de piatră, ultima zi de vară. Exact cum ţi-ai promis.

2 comentarii:

purtatorul de melancolie al Melcucului spunea...

Vine altă duminică, trece, trece timpul, încet ca Melcucul...

Veronica spunea...

Dar azi e Vineri. Veselă canibală cu coroniţă de ferigă pe şolduri, Vineri măsura timpul cu un melcuc ce se plimba într-un labirint. Pupat în centru, la pornire, şi pupat la capăt, la sosire, Melcucul nu se oprea niciodată.