7 august 2009

Florile sint cit bisericile...

În lumea cu flori cît bisericile şi fluturi cît elicopterele, e basm la tot pasul.





Un pitic ca tot piticul.



Un ciupercuţ.



Un păianjen cam Tra-La-La, care se mută un metru pe zi.




Şi căsuţă în copac.


Şi cel mai plat dintre dealuri, al Plictiselii.



Şi urme de căpcăuni răpuşi la marea cocoţare.


Lupta dintre Lentoare şi Grabă.


Căţeloi cu limboaşca de-un metru.


Şi Căţeloi rezonabil.



Catalpă cu frunze mii, pentru scrisorete, scrisorete-ultrasecrete, scrisorame şi scrisorane.


Animale împietrite, interpretînd binişor roluri de gargui, de n-ar fi trădate de sclipirile din ochi.


Şi-un brotak de pus deoparte, Mereu-Mereu.

5 comentarii:

piticul scotocitor spunea...

Brotakul ăsta e misterios!
Nu știi cum stă: cu coada-n sus? cu capu-n jos???

Cățeloiul care recită spunea...

Cățeloul cu limboașca de-un metru/ Purta către seară pălărie de fetru!

Brotak spunea...

Legăna şi-un baston cu măciulie de fildeş
Şi-avea ac de cravată dintr-un şoarece chipeş.
Tropăind din lăboanţe saluta la apus
Animalele toate - de-şi ţineau koada-n sus.
Toţi brotacii roşeau: "Ce drăguţ, ce amabil!"
El atunci se pitea. Căţeloi rezonabil.

hobbitul spunea...

Absolut autentic: venind azi de la piață, am întîlnit cu cățeloi negru, foarte grăbit, în gură cu un șobolan!!!

Veronica spunea...

Vai, îşi halea acul de cravată!