Mic jurnal de vară, însemnări de agendă căpcăunardă. Cel mult!
Aventuri grădinozaure.
6 august 2009
Insemnari capcaunarde
Unde se duc zilele de vară? Marele căpcăun cu solzi din cifre de calendar încearcă să le prindă din zbor şi să le rupă aripile. Fiindcă ele, obraznicele, îi fîlfîie prea repede pe sub nas, căpcăunul se înfurie şi strănută cu furie peste ceaşca de ceai. Tunete şi fulgere în fiecare seară!
Mic jurnal de vară, însemnări de agendă căpcăunardă. Cel mult!
Aventuri grădinozaure.
Mic jurnal de vară, însemnări de agendă căpcăunardă. Cel mult!
Aventuri grădinozaure.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Bostăneii și floarea mov!
Floare de ciulin privită piticotnic.
Fructele și legumele de pe masă, trunchiul de copac, scara, motanul, jaluzelele trase la fereastra joasă: toate îmi amintesc de copilărie!
Și toate îmi amintesc de ce am pierdut: acea intimitate fericită cu plantele, animalele, lucrurile... Totul părea proaspăt, plin de taine și promisiuni volputuoase. Mă uitam la coapsa unei tomate înfocate de prea multul ei sînge, la trunchiul ce ducea, sus, intre crengi despărțite armonios către cerul albastru-alb de vară nesfîrșită. Ca atunci cînd citeam din zori pînă în seară, trîntit pe burtă pe un covoraș, în spatele casei, printre copacii crescuți în dezordine, romane de William Somerset Maugham, la Curtea de Argeș, în vacanțele interminabile... Mai era și un cinematograf mic la care filmele se schimbau la două zile! Sala răcoroasă și cu puțini spectatori! Mirosul ei "întunecos". Zgomotul rolelor ce se auzeau învîrtindu-se în cabina de la mijlocul balconului; filmul se întrerupea de vreo trei ori, cînd se înlocuiau rolele terminate.
Nu se pierde acea intimitate... E de ajuns să coboare iarăşi privirea, să pătrundă-n miezul cotloanelor mici. Ştiţi, mă gîndeam chiar zilele trecute: de obicei în poveşti totul e mare - palatele au o mie de camere şi turle pînă la cer, nunţile ţin şapte zile şi şapte nopţi, paloşul voinicului e uriaş. Basmul nostru e o miniatură. Sînt mici personajele: piticul, ciupercuţul, eleva. Pentru ei, restul e uriaş: florile-s cît bisericile! Doar Şaptecapete, cu pădurea lui de gîtlejuri, se apropie de înălţimea lor. Lumile mici sînt adorabile.
Versuri: "Florile sînt cît bisericile",/Cînd treci printre ele cu sfericele/ Coapse bombate-napoi,/Sub caldele, fragede ploi...
Bănuiesc că recită Căţeloi!
Eu recit și-nfulec răcituri!
Eu ciulesc urechile şi-aud şi marfarele din Ciulniţa.
Trimiteți un comentariu