23 iulie 2011

Atit de frumos a stiut sa plece Mircea Ivanescu

din grădina lui unde daliile au rămas înflorite şi roşiile coapte, iar cînd au căzut primii bulgări în groapă, de undeva din cimitir s-a auzit un cal nechezînd, doar o dată şi-atît.

3 comentarii:

Anonim spunea...

ăsta e poem

Veronica spunea...

E ziua de azi.

anca giura spunea...

cea mai tare postare pe care am citit-o anul ăsta