Cînd m-am întors de la Timişoara, zilele trecute, am lăsat geanta lîngă uşă, nici n-am intrat în casă, am dat fuga sub brad. Cine, cine, cine oare se debarasase de înveliş?
Apoi fuga sus, şi de-atunci tot sorb din priviri, e un potop de tandreţe, nici Peeping Tom n-a avut vreodată parte de atîta bucurie.
Sînt doi pui, azi împlinesc o săptămînă. Soţii Gugu vin pe rînd, îi acoperă - tot mai greu, fiindcă puii cresc atît de repede - îi hrănesc cu un "lapte" din guşă, deja încep să-i lase şi singurei pentru cîteva minute. Încă au puf galben, deja au şi pene. În două săptămîni probabil cuibul va fi gol. Dar mai e un infinit pînă atunci.
Iată:
8 comentarii:
Rămăsesem la început. :)
Ai perfectă dreptate!
CE FRUMOS, CE FRUMOS, CE FRUMOS...!
FLORII CU SOARE!
Florii floribunde! Cu drag, Ioana.
Locuiesti la o fereastra privilegiata din moment ce iti ofera asemenea privelisti. :)
Îmi place să cred că mi-am crescut fereastra. De, orgoliul meu... :)
ce-ţi mai trebuie să zbori când ai fereastră de-asta?! / întrebarea e şi pentru guguştiuci
Întrebare filozofic-poetică, aşa, ca de ziua lui Cioran! :) Le transmit la prima crăpătură de fereastră. Eu mi-i doresc aici pe viaţă.
Trimiteți un comentariu