6 aprilie 2012

Foca

Tocmai am venit de la atelierul de proză de la Colegiul "Gheorghe Lazăr", de care pomeneam mai jos. Ne-am jucat de-a Literatura fără eu-uri. Joaca mea preferată, cu ascunzişuri nenumărate, cu o singură intrare şi multe, neaşteptate ieşiri. Dar am venit ca să plec. Şi ca să spun că şi eu m-am jucat, la rîndul meu, scriind la temă dată. Un text pentru prieteni. Mulţumesc din suflet pentru provocare. Ce-a ieşit e aici, în Dilema veche.

2 comentarii:

Unknown spunea...

îți mulțumesc, dragă vera, că ai acceptat să intri în hainele incomode ale maestrului :)
știu (și copiii au văzut-o!) că pot ieși - din jocurile astea, în toată splendida lor gratuitate - minuni; și câte o minune mică a ieșit - sau măcar s-a creat aerul potrivit :)

Veronica spunea...

Rita, a fost o zi lungă şi foarte frumoasă. De pus la album! Eu îţi mulţumesc pentru invitaţie şi sper să mai avem zile din astea, cu ţuşti afară din vizuini şi discuţii lîngă ferestre.