29 ianuarie 2013

O cronică, o veste, o poveste

Mihail Vakulovski scrie în Timpul o cronică la Roşu, roşu, catifea pentru care îi mulţumesc.
Revista poate fi citită în pdf aici.

Profit de moment ca să strecor o veste: cel mai drag personaj din Roşu... s-a mutat într-o piesă de teatru. Încă sînt trase perdelele şi nu ne putem uita în noua lui casă de cuvinte - ce plăcere să i-o tencuiesc! - dar el e bine instalat, cu arcuşul în mînă, aşteptînd zorii.

Iar cartea la care traduc de vreo lună, cu paşi mici şi cu extaz la fiecare paragraf, e cel mai frumos dar care mi se putea face. Îmi pare nespus de bine că aproape mi l-am luat singură din vitrină. De fapt, i l-am arătat cu degetul unui om bun care s-a milostivit de mine şi mi l-a dăruit. O să ţină mult...

A apărut şi Floribunda, o antologie de proză scurtă cu unsprezece povestiri selectate de mine. Printre ele, povestirile care dau titlurile volumelor, Adeb, Orchestra portocalie şi Roşu, roşu, catifea.

Mi-au încolţit narcisele.



(Foto: Sub Arini, cuib - V.D.N.)

3 comentarii:

hobbitul spunea...

Concluzia de hobbit e că roata morii se-nvîrtește: țac, țac, țac!

Veronica spunea...

Şi narcisa înfloreşte, pac, mac, oac.
Chestia frumoasă e că bulbii de narcisă încolţesc în beznă în cămară, cînd ai uitat de ei.

stefan dumitru spunea...

V-am raspuns la comentariul postat pe blogul meu.
Stiti sa localizati Orionul?
Eu l-a ,,localizat" pe Momo !... Exista cateva biblioteci de cartier care il au in fondul lor de carte.
Imi place asta: ,,S-a tinut departe de gastile literare si a scris si a tradus mult si bine" !
Spor la scris si in toate!