Cînd eram fetiţă, căutam în crengile de liliac florile cu cinci petale. După ţipătul de uimire, prindeam cu grijă preţiosul exemplar între două degete, ca pe-un fluture viu, apoi strecuram floarea în sîn, purtătoare de dorinţă secretă. Aş da orice să-mi amintesc măcar una dintre acele dorinţe.
Acum, în pădurile de flori mov caut pitici cu scufie liliachie, să-mi fie ei a cincea petală, să-mi spună ei ce să-mi doresc şi să-mi dea darul înainte ca eu să înţeleg ce mi se întîmplă, să mă zbat, să vreau să fug...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu