28 iulie 2008

Animaliera



În zilele în care chiar nu pot vorbi cu nimeni, mă rog să-mi iasă-n cale fiinţele cu care pot vorbi. Mici, cocoţate-n pervazuri scorojite, să mă privească de la înălţimea lor caldă, eu să le fur seninătatea şi liniştea, să învăţ de la ele că e ridicol să te temi stînd la fereastra ta, cînd se îndreaptă spre tine orice privire trecătoare, orice deget jucăuş. Apoi să mă uit în grădini, jos, printre tufe. Să vorbesc cu Piticul.


(Leonor Fini)

21 de comentarii:

Piticul spunea...

Noi ştim locul comorilor ascunse, uneori ne ducem să le mirosim, să le pipăim miezul, să le scoatem la lumină pentru o clipă...

Vera spunea...

Tu ştii taina ciupercuţelor cu pălării umede, a scrisoretelor scrise pe frunze atent răsucite, cu migală legate. Mi-e drag de pitici, cu cei buni poţi vorbi doar în gînd, ei înţeleg imediat.

Piticul spunea...

Piticul e bun oricînd! Asta e deviza scrisă repede-repede...

Vera spunea...

Am notat!

Piticul spunea...

Ce motan răsfăţat!

Vera spunea...

Şi femeia e fericită. E ceva foarte liniştitor, foarte egal, nu doar în poziţie, dar chiar şi-n lipsa hainelor ei...
Ar fi fost bun tabloul de copertă la Adeb, mă gîndeam azi, ce păcat.

şaptecapete spunea...

Place şi poziţia şi lipsa hainelor! Capetele mele au ce găsi!!!

Vera spunea...

Capetele tale ar trebui blînd odihnite pe şapte perne brodate cu zilele săptămînii şi mîngîiate cuminte.
În poziţie îmi place faptul că motanul stă pe pernă, femeia îl mîngîie; de obicei, motanii vin peste noi, în pat, îşi cer drepturile...

Vera spunea...

...despre haine - mereu mă amuzam că motanul meu umblă mereu "în pielea goală" (deşi îi tricotasem chiar eu un pulover).
Vara însă, pe călduri, rîdeam de el: "Dă şi tu cojocul ăla jos". Avea ditamai blana...
De aceea văd aici un semn de egalitate: motanii trebuie mîngîiaţi în pielea goală.

pt veronitza spunea...

ce frumos, ultimul tau comentariu, v.

are de toate in el! iti vine sa-l inveti pe de rost

Vera spunea...

Mulţumesc. E doar dragostea mea pentru un motan unic. Lucruri care rămîn în tine, fără să te străduieşti să le ţii minte. Se întorc după o vreme...

Voiam să lămuresc cu pielea goală şi egalitatea. :)

şaptecapete spunea...

Adevăru-i că în loc s-o lămureşti cu "pielea goală şi egalitatea", ai încîlcit-o mai rău!!! În fond, motanii de ce nu ar avea pretenţia ca femeile să aibă blăniţă peste tot... ca să fie egale cu ei???

ciupivai spunea...

Place chestia cu blăniţa! OK!

Vera spunea...

Dar să nu uităm că există şi pisicile din rasa Sfinx, cele care chiar umblă în pielea goală, fiindcă nu au blană deloc!
Şi le e frig, şi vor mîngîiate mereu, mmmmrrriau!, aşa vor dînsele.
Acum s-o mai descîlciţi voi, că eu lipsesc vreo trei zile...

Motanul descălţat spunea...

Mmmmrrrum bun,te aşteptăm să rrreaparrri ca o pisică din rrrasa Sfinx...

Vera spunea...

Motanule, tu să ai grijă să nu joace şoarecii pe masă. Văd că deja se cam pregătesc...
Mmmmrrrpa...

Şoarecul devastat spunea...

Of,numai de jucat pe mese nu ne arde nouă...Pa cu codiţă!

Vera spunea...

Cin' ţi-a devastat codiţa?
Păi nici nu juca în lipsa mea, că dau tîrcoale motanii descălţaţi. Eu ţi-oi aduce roţi de caşcaval...
S-s-s-somn-u-ş-ş-ş-or, şocîţel!

Şocîţel spunea...

Mulţumesc, chiar aşa mă cheamă: Şocîţel.

Vera spunea...

Da, şi dacă nu mă înşel eşti animalul de casă al Superfainei.
Somn-niţel, Şocîţel!

Şocîţel spunea...

Daaaaa...