Sigur că mi-ar fi plăcut să fiu acolo unde-aş fi putut să fiu. Dar stau aici şi scriu ce? Articole; măcar sînt despre rachete de pe la 1500 şi păsări, păsări, păsăroi... Copii în costume cu cioc, gheare şi aripi îşi recitau dimineaţă creaţiile, adorabil de stîngaci: "Acvila ţipătoare mică/ Nu e deloc aşa de mititică". Uite, ei au curaj. Eu n-aveam nici pe-atunci, asta e.
3 comentarii:
Da, ar fi meritat sa fii acolo unde ti-ar fi placut si s-ar fi putut sa fii :)
Prima carte care mi s-a aratat ajuns acolo a fost "Ochiul". Parol. Ce sa mai insemne si asta?
Sînt sigură că mi-ar fi plăcut să fiu acolo unde ai fost tu şi-aş fi putut să fiu şi eu, dar poate c-o să fiu, dacă sînt cuminte (sau invers, de studiat)! :)
Ştii ce-nseamnă? Că ţi-am făcut discret cu ochiul. Semnul ăsta, zău, pare rupt din Nabokov.
Curioasă - în mîinile cui.
Radu, povesteşte cum a fost. Tragi o linie discretă peste nr. 50 din "Sebastian în vis" şi continui cu însemnări personale. Nu de alta, dar de cînd lipseşti, uite, beneficiez eu de vizitele celor mai dragi tovarăşi ai tăi. Nu că mi-ar displăcea, dar văd eu bine că asta înseamnă că le lipseşti. :)
13
Trimiteți un comentariu