Patru noaptea devine patru dimineaţa: atunci mierlele cîntă cel mai cu foc, în fraze lungi şi întortocheate, ce se vor scurta peste zi. Din sofisticatele declaraţii ale mierloilor îndrăgostiţi, vor rămîne spre seară doar propoziţii simple.
Am văzut o stire cu nişte mierle dintr-un orăşel din Anglia, care uitaseră să cînte pe limba lor: imitau doar ce auzeau prin preajmă. Astfel că exasperau locatarii trezindu-i nu cu triluri, ci cu sunetul puternic al alarmelor maşinilor, al soneriilor telefoanelor.
Cîtă vreme locuiesc într-un cuib unde mierlele încă mai cîntă ca mierlele, e foarte bine. Mierlanul bate mîrlanul. Aş zice că m-am mutat în rai, dacă n-ar fi durerile atroce care mă trezesc tot la patru noaptea. Dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu